Am citit recent un articol intitulat Copil. Nu fată, nu băiat. , în care o mamă povestea că își crește copilul așa cum simte că e mai bine și mai ales, în funcție de dorințele și sentimentele copilului ei, dar fără a se axa neapărat pe valorile pe care lumea consideră că trebuie să le aibă o fată, respectiv un băiat. Încă din perioada sarcinii, lumea întreabă acest lucru cel mai des, punând atât de mare importanță pe sexul viitorului copil încât restul pare să nu mai conteze. Trăim într-o societate care pune din ce în ce mai multă presiune pe noi și care ne învață constant ce să facem cu viața noastră și cum să ne creștem copiii. Tot sub această presiune se nasc, cresc și se dezvoltă și copiii noștri. Se așteaptă de la ei să fie într-un anumit fel încă de când se nasc și, în funcție de sex, să aibă anumite calități care nu ar trebui să-i lipsească unei fete/unui băiat. Se așteaptă de la ei să fie maturi, organizați, să nu aibă cumva vreo zi proastă, căci altfel planurile adulților sunt date peste cap, iar ei vor deveni la rândul lor adulți cu probleme. 

Vestea bună e că începem să ne debarasăm încetul cu încetul de toate prejudecățile legate de gen, creșterea copiilor și disciplinarea lor încă din fragedă pruncie. Fiecare copil e unic, iar nevoile sale nu vor fi niciodată aceleași cu ale altui copil de același sex și aceeași vârstă. Și adulții sunt diferiți, se contrazic în multe privințe și se aseamănă în altele. Există foarte mulți copii care reușesc să învingă (cumva) aceste prejudecăți legate de gen și să fie EI, în totalitate, fără a ține cont de opinia celor din jur. Evident că au existat dintotdeauna băieți mai sensibili, fete rebele și alte subcategorii pe care societatea le omite cu bună știință. Însă abia acum începem să ne educăm în acest sens - să ne acceptăm copiii așa cum sunt, fără să le mai impunem să fie într-un fel sau altul. De iubit oricum îi vom iubi mereu, mai presus de orice. 

Ceea ce vor să scoată aceste cărți în evidență sunt tocmai diferențele dintre copii și faptul că nevoile unuia nu vor corespunde întotdeauna cu ale altuia de același sex / aceeași vârstă. Nevoile sunt individuale și personalizate în funcție de personalitatea copilului, mediul din care face parte și în care este crescut, educația, dar și atenția care i se acordă. Această multitudine de informații pe care o avem astăzi la îndemână este menită să ne educe, dar mai ales să ne ofere soluții legate de creșterea copiilor noștri. Evident, nu veți putea lua sfaturile mot-a-mot și să le transformați în situații din viața reală ; cred că părinții ar trebui să își urmeze mai mult instinctul, indiferent de ceea ce aud în jur și să își concentreze atenția pe copilul lor în orice situație și nu pe ceea ce spun ceilalți. 

Atât cartea destinată fetelor, cât și cea pentru băieți transmit aproximativ același mesaj - e ÎN REGULĂ să fii diferit, să te accepți așa cum ești (chiar dacă nu faci ceea ce fac ceilalți și nici nu ai prea multe în comun cu cei din jurul tău), să te cunoști și să te respecți. Iubirea de sine atrage întotdeauna și iubirea celorlalți, dar din păcate lecția despre iubirea de sine lipsește din școli și suntem nevoiți să o învățăm pe propria piele, din greșeli și experiențe. 

"Alergarea este grea. Dureroasă. Riscantă. Recompensele sunt puține și departe de a fi garantate. Când alergi pe o pistă ovală sau pe o stradă pustie, n-ai o destinație reală. Sau cel puțin nu una care să justifice pe deplin efortul. Activitatea în sine devine destinația. Nu este vorba doar despre faptul că nu există o linie de sosire ; este vorba despre faptul că tu însuți trebuie să îți stabilești linia de sosire. Oricare ar fi plăcerile sau câștigurile pe care le obții din actul alergării, trebuie să le găsești în tine. Totul ține de felul în care îți imaginezi și cum îți vinzi ție însuți această idee. Orice alergător știe asta. Alergi și iar alegi, milă după milă, și nu știi niciodată cu exactitate de ce. Îți spui că alergi către un țel, că gonești spre el, dar adevărul e că alergi pentru că alternativa - să te oprești - te sperie de moarte."  

Și-a dorit dintotdeauna să fie un atlet excepțional, dar și-a dat seama destul de repede că nu va reuși niciodată să își atingă visul. Alergarea a rămas activitatea lui preferată și sursa de inspirație pentru brandul care astăzi este unul dintre cele mai bine vândute din întreaga lume. Sunt convinsă că există puține persoane care să nu fi auzit de Nike sau să nu dețină măcar o pereche din faimoșii pantofi sport. Astăzi este o companie cu încasări spectaculoase, dar până aici drumul a fost anevoios, plin de ghinion, datorii și circumstanțe nefavorabile. Phil Knight își povestește traseul de la un vis neîmplinit până la deținerea unui companii cunoscute în întreaga lume. Cartea a fost dedicată nepoților săi, care cresc în alte vremuri și vor avea alte posibilități de dezvoltare - e totuși important să nu uite că toate lucrurile care merită obținute în viață cer sacrificii și multă răbdare. 

Credeam că voi citi o altă poveste despre visul american și cum oricine îl poate atinge dacă are puțină ambiție. În schimb, cartea este o mărturisire sinceră despre începuturile companiei Nike și faptul că existența ei de astăzi, dar și evoluția se datorează unui miracol divin. Phil Knight vorbește despre eșecuri, datorii, decizii greșite, nesiguranță și disperare. Compania lui a crescut datorită deciziilor proaste pe care le-a luat de-a lungul timpului și, în mare parte, norocului. E imposibil să reușești altfel, chiar dacă majoritatea americanilor vorbesc despre reușita lor ca și cum nu ar fi greșit niciodată, iar drumul lor ar fi fost lin de la începuturi și până în prezent. Dar fondatorul Nike recunoaște că s-a confruntat de multe ori cu imposibilitatea de a-și plăti datoriile, amenințarea tacită a falimentului și nenumărate obstacole pe care nu le-a anticipat. Totul îi spunea că nu va reuși niciodată. Și totuși a perseverat în visul lui, a continuat să lupte și să creadă. A înțeles destul de repede că nu există om perfect, care să nu greșească niciodată și să ia mereu decizii bune pentru el și cei din jurul lui. Lucrurile care merită cu adevărat sunt de obicei dificil de obținut și se află la capătul unui drum lung, anevoios și plin de curbe periculoase.  

Shoe Dog este un exemplu real despre cum îți poți vedea visul împlinit. O poveste care nu elimină momentele grele sau disperarea pe care o simți atunci când totul pare să se prăbușească în jurul tău, ci le acordă importanța cuvenită pentru întregul proces. Nu e o carte de dezvoltare personală sau un manual despre cum să reușești - e doar o poveste de viață. Există nenumărate moduri de a greși și nenumărate moduri de a câștiga. Suntem liberi să le căutăm pe cele care ni se potrivesc. 

Cartea face parte din colecția Publica Youngster ; este al treilea titlu din colecție, alături de Auzi cum vorbesc copacii? și Dilema omnivorului. O găsiți aici. 

Majoritatea copiilor cresc cu povești. Unele le rămân în minte și suflet cu mult după ce depășesc vârsta copilăriei, mergând alături de ei prin viață și supraviețuind provocărilor vieții de adult. Ajung să fie transmise mai departe, din generație în generație, până când devin aproape ca o emblemă. Și mai există unele povești care se curmă prea brusc, lăsând în urmă nu doar durere, ci un gol imposibil de îndepărtat. La fel s-a întâmplat și pentru Emily atunci când sora ei a murit. Lumea ei s-a năruit brusc, iar povestea lor minunată, unică a luat sfârșit mult prea devreme. 

Emily trăiește acum doar din amintirile pe care le-a creat împreună cu Holly și totul pare cufundat într-o ceață densă. Viața parcă nu mai are aceeași savoare, și-a pierdut direcția și își pierde încet și contururile. În mijlocul acestei furtuni din viața ei, Emily își dă seama că și Albăstrel, ursulețul de pluș a lui Holly a dispărut împreună cu ea. Pierderea devine astfel și mai greu de suportat, până când într-o noapte, Emily visează jucării de pluș care încearcă să-i transmită un mesaj din partea lui Albăstrel. Bariera dintre lumea jucăriilor și cea reală se îngustează tot mai mult, amenințând lumea lui Emily și obligând-o să ia o decizie radicală... Va fi nevoită să aleagă între loialitatea față de amintirile cu sora ei și cea îndreptată spre cei pe care-i iubește. 

În spatele acestei cărți stă o poveste tristă, imposibil de pus în cuvinte, din viața autoarei. Fiul acesteia, Felix, a murit la vârsta de 19 ani - suferea de depresie și, în cele din urmă, s-a sinucis. Felix a fost amuzant, talentat și bun. Cânta într-o trupă numită Fauntleroy și a lăsat în urma lui o tristețe fără margini. Kate Saunders spunea într-un interviu că pierderea lui Felix a fost asemănătoare cu un infarct spiritual și că singurul mod în care a reușit să-și trăiască doliul a fost scriind. Toată suferința, furia și disperarea le-a pus pe hârtie și așa s-a născut această carte. În spatele pierderii lui Holly, personajul din carte, stă experiența autoarei, care și-a găsit curajul necesar pentru a povesti și altora cum a înfruntat această etapă a vieții sale, căci nu cred că se poate trece vreodată peste așa ceva. Kate spunea în același interviu că nici acum nu se poate ruga și că cel mai înfiorător sentiment e acela că viața ei merge mai departe, chiar dacă fiul ei nu mai există. Toate lucrurile pe care le face, de care se bucură sau care o întristează se întâmplă fără el. Tocmai de aceea a simțit nevoia să-și spună povestea, camuflată în povestea lui Emily care își pierde sora. 

Cartea face parte din colecția Literati , dedicată cititorilor cu vârste cuprinse între 8 și 14 ani. Chiar dacă subiectul ei este unul incomod, pe care nu am vrea să-l trăim vreodată, cei mici trebuie să știe că viața e un lung șir de întâlniri și de pierderi, pe care cu greu le putem controla sau anticipa. Subiectele dificile pot fi mai ușor explicate cu ajutorul cărților și e bine pentru cei mici să cunoască cât mai multe perspective asupra unui subiect. 

Cartea o găsiți aici. 

În vremuri de demult, nu existau televizoare cât jumătate de perete, internet, nenumărate cărți din care să alegi și alte metode de a-ți ocupa timpul. Bunicii noștri au crescut cu povești inventate de părinții lor, seara când veneau acasă de la muncile câmpului, s-au jucat cu toate elementele pe care le-au găsit în natură și și-au creat propriile jucării folosindu-și imaginația. Altceva nu exista. Astăzi, copiii noștri au sute de opțiuni de cărți, jocuri sau locuri de joacă. Cresc cu povești adaptate lumii moderne, care îi îndeamnă să-și exprime punctul de vedere , să fie curajoși si să lupte pentru visele lor. Ei nu cunosc basmele cu care am crescut noi și nici cele care le-au îndulcit copilăria bunicilor noștri. Nu știu cum ar arăta lumea fără internet sau nenumăratele tehnologii care ne fac viața mai ușoară. Se joacă tot mai puțin în aer liber, alături de alți copii, construiesc jocuri de Lego în loc de păpuși din cârpe sau plăcinte de noroi și nu știu cum arată viața simplă, pentru că lumea s-a schimbat incredibil de mult. 

Am avut o copilărie asemenea celei despre care vă povesteam mai sus ; mi-am petrecut aproape toate vacanțele de vară până în adolescență într-un sat, aproape de orașul natal, la bunica din partea mamei. Vacanțele mele însemnau libertate absolută, multe cărți de citit și mâncare delicioasă pe care bunica o pregătea pentru mine în fiecare zi. Nu aveam griji, nu-mi era dor de nimic, îmi erau de ajuns curtea bunicii, copiii din împrejurimi și zilele lungi de vară. Eram senină, fericită și liberă. Mă copleșește nostalgia de fiecare dată când mă gândesc și mi-aș fi dorit să-i ofer fiicei mele o astfel de copilărie. Dar ea s-a născut într-o altă lume. Lumea pe care o cunoaște ea nu seamănă deloc cu cea pe care o cunoșteam eu când eram copil, iar lucrul ăsta nu îl pot schimba. 

Povești din calendar aduce în atenția celor mici basme de mult uitate din folclorul românesc. Basme pe care nu le găsiți în alte cărți de povești, readaptate timpurilor prezente și însoțite de ilustrații fermecate. Fiecărei luni a anului îi corespund câteva povești, precum și mici legende din bătrâni și superstiții pe care țăranii le aveau despre fiecare lună în parte. Sunt explicate arhaismele și regionalismele folosite în fiecare poveste, pentru ca cei mici să înțeleagă atât mesajul poveștilor, cât și sensul cuvintelor folosite. Probabil că nu aud prea des cuvintele boier, custură sau păcurar ​, dar vor fi mai aproape de istoria țării lor și își vor îmbogăți cultura generală prin intermediul acestor povești de mult uitate. 

Este o carte foarte valoroasă, care ne poartă înapoi în timp și ne dă ocazia de a aduce o frântură din trecutul de basm în prezentul copiilor noștri. Chiar dacă lumea în care s-au născut este coordonată de alte valori, alte lupte și alte moduri de a trăi, este important să-și cunoască trecutul pentru a-și putea modela cât mai dibace viitorul. 

​Cartea o găsiți aici. 

Povestit de Agnes De Lestrade 
​Ilustrații de Valeria Docampo 

Considerată o carte de căpătâi și apărută în sute de ediții în întreaga lume, ediții aniversare, reinterpretate și din ce în ce mai spectaculoase, Micul prinț ne va reaminti întotdeauna valorile după care ar trebui să ne ghidăm viața. Va fi mereu mai mult decât o carte, va fi amintirea unei perioade în care am fost fericiți în fiecare moment, în care ne-am simțit în siguranță și cu lumea întreagă la picioare, curajoși și dornici de aventuri nemaipomenite. 

Ediția de față, apărută recent la editura Vellant, o consider specială datorită ilustrațiilor realizate de Valeria Docampo. E o ilustratoare născută în Buenos Aires, Argentina, cu un talent incredibil. A lucrat ca profesoară, iar din 2006 s-a dedicat exclusiv cărților pentru copii. Ilustrațiile sale îmbină atât tehnici manuale, cât și digitale și se află într-o continuă dezvoltare, autoarea căutând mereu noi forme de a se exprima prin desen. Momentan trăiește în Franța și spune că învață să vadă lucrurile din nou, prin ochii fiicei sale. Am descoperit-o prin intermediul cărții Spărgătorul de nuci, apărută acum vreo doi ani la editura Nemi și m-a cucerit din prima clipă. Și de această dată, personajele ei par cât se poate de reale, foarte asemănătoare cu ființele vii - ai impresia că în orice moment ar putea să iasă din paginile cărții și să stea alături de tine. Până și florile sau iarba par atât de umane că ar putea să înceapă să vorbească în orice clipă. O adevărată încântare pentru ochi și suflet, această ediție aduce o tentă de modernism asupra unei povești clasice, care reprezintă pentru mulți adulți cartea copilăriei lor. 

Ceea ce mă fascinează pe mine legat de aceste ediții este faptul că actualele generații pot descoperi aceste povești clasice într-o formă adaptată lumii pe care ei o cunosc. Au ocazia să intre în lumile pe care părinții lor le descopereau cu aceeași uimire și să le aprecieze la fel de mult, chiar dacă privesc cu alți ochi atât personajele cărții, cât și acțiunea și mesajul care este transmis prin intermediul textelor. Mi-aș dori tare mult ca fiica mea să adore cartea lui Roald Dahl, Matilda sau seria Harry Potter și să le transmită și propriilor copii aceleași povești care pe mine mă încântă și astăzi. 

Cartea o găsiți aici.