Text de Angela McAllister Ilustrații de Alice Lindstrom Acest volum reunește laolaltă 12 dintre cele mai cunoscute opere ale lui William Shakespeare, repovestite pentru copii într-o manieră asemănătoare basmelor, mult mai ușor de citit și asimilat decât limbajul clasic în care au fost scrise. La finalul celor 12 povești (Macbeth, Hamlet, Furtuna, Romeo și Julieta, Visul unei nopți de vară, A douăsprezecea noapte, Othello, Iulius Cezar, Regele Lear, Cum vă place, Mult zgomot pentru nimic, Neguțătorul din Veneția) există informații despre autor, considerat cel mai mare scriitor al literaturii engleze, o listă completă cu operele sale și câteva curiozități despre fiecare operă din carte. Anul trecut a apărut o altă carte care abordează opera lui Shakespeare într-o manieră diferită, Povestiri după Shakespeare. Ambele sunt incredibil de frumos scrise și ilustrate. Shakespeare a devenit faimos în întreaga lume datorită abilității sale de a-i face pe oameni să simtă prin intermediul cuvintelor. condeiul său, capabil să stârnească hohote de răs, lacrimi, melancolie sau amuzament, l-a propulsat pe scena teatrului londonez și în inimile tuturor spectatorilor. Shakespeare a fost fiul unui negustor care confecționa mănuși, dar nu a fost atras niciodată de meseria tatălui său. În 1585 s-a mutat la Londra pentru a deveni dramaturg și actor, iar în 1594 făcea deja parte din Lord Chamerlain's Men , una dintre cele mai bune trupe de actori. Primele piese ale lui Shakespeare jucate pe scenă au fost Îmblânzirea scorpiei, Comedia erorilor și Cei doi tineri din Verona. Au urmat Romeo și Julieta, Visul unei nopți de vară, iar succesul lui Shakespeare a atins cote înalte când s-a mutat în teatrul The Globe. Aici au fost puse în scenă cele mai cunoscute opere ale sale, spectatorii fiind uluiți de valurile de emoții simțite pe durata spectacolelor. Shakespeare a devenit un om cunoscut, extrem de bogat, deținând a doua casă ca mărime din Stratford și câteva locuințe în Londra. Ultima lui capodoperă, Furtuna, a fost jucată în 1613. Spiritul lui dăinuiește datorită tuturor reprezentațiilor care se joacă regulat chiar și astăzi. Va rămâne una dintre personalitățile marcante din istoria literaturii, un reper atunci când vine vorba despre dramaturgie. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Ilustrații de Valeria Docampo După spectacolul New York City Ballet Lacul Lebedelor, de George Balanchine Sub bagheta magică a Valeriei Docampo se deschide o lume plină de eleganță și mister. Lacul lebedelor a fost creat de Piotr Ilici Ceaikovski și a fost jucat pentru prima dată pe scena Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg, pe 18 decembrie 1892. Inițial nu a fost considerat un succes, până când George Balanchine, elev al Teatrului Mariinski, s-a decis să îi confere propria viziune. Spectacolul a fost debutul său la New York City Ballet și este cea mai complexă operă a sa. Lacul lebedelor este un basm încărcat de semnficații despre o prințesă prizonieră a unui blestem și un prinț care se îndrăgostește iremediabil de ea. Prințul Sigfried împlinea douăzeci și unu de ani, iar la castel era petrecere mare. Mama sa și-a făcut apariția, dăruindu-i o arbaletă din aur și sfătuindu-l să își caute cât mai repede o mireasă. Abătut, prințul nu se simțea pregătit să își asume responsabilitățile de viitor rege, dorind să mai copilărească puțin, să mai guste din viața lipsită de griji pe care o ducea. Prietenul său cel mai bun, Beno, îi propune o partidă de vânătoare pe Lacul Lebedelor, unde prințul întâlnește cea mai frumoasă fată pe care o văzuse vreodată. Odette, Regina Lebădă, îi spune acestuia despre blestemul sub care se află și modul în care ar putea fi înlăturat. Vraja iubirii începe să-i cuprindă pe cei doi tineri, prințul hotărând pe loc că această frumoasă fată va fi soția lui. A doua zi, la castel se organizează un bal elegant pentru ca prințul să își găsească aleasa. El știe deja că Odette este sufletul lui pereche, dar nu bănuiește ce capcană îi va întinde Von Rotbart, maleficul vrăjitor care o ținea captivă pe iubita lui... Lacul lebedelor face parte dintr-o serie de cărți despre reprezentațiile companiei New York City Ballet, ilustrate și recreate de Valeria Docampo. Din aceeași colecție, a mai apărut Spărgătorul de nuci. Cărțile își propun să îi familiarizeze pe cei mici cu operele clasise, cu frumusețea și însemnătatea artei în viața omului.
Cartea o găsiți aici. Profesorul Habacuc Tibatong locuia pe insula Titivu și învăța animalele să vorbească. Din păcate, fiecare dintre ele avea un mic defect de vorbire. Profesorul citea foarte multe cărți , avea un suflet mare și adoptase un băiat fără părinți pe care îl creștea ca pe propriul fiu. Băiatul se numea Tim Pată-de-Cerneală și locuia într-o casă construită în copac. Într-o zi liniștită, locuitorii insulei au rămas mirați la vederea unui mic aisberg care plutea pe mare. Aisbergul se îndrepta direct spre ei și strălucea în soare, începând să se topească. Înăuntru se afla un ou imens, dar nimeni nu știa cine urma să iasă din el. Misterul îi necăjea zi și noapte, iar când în sfârșit oul s-a spar, profesorului nu i-a venit să creadă. Era un pui de Urmel, o reptilă preistorică aparent dispărută de pe fața pământului. Puiul se atașează imediat de Purcică și o alintă spunându-i mama. Profesorul îi amenajează o cameră lui Urmel, iar butoiul în care își făcea Purcica somnul de frumusețe este mutat pentru ca ea să fie tot timpul aproape de noul membru al familiei. Purcica îl hrănea cu lapte de cocos sau piure de banane, îl plimba cu căruciorul și îi citea povești. Seara, când Purcica începea să citească, era momentul preferat al lui Urmel. Voia să audă mereu povestea cu Zâna-Purceluș. Purcica îl învață să meargă, iar Tim îl încurajează să se cațere în copaci și îi povestește despre pădure, plante și gâze. Apoi Urmel a învățat să zboare și s-a adaptat foarte bine la noul mediu de viață. Se înțelegea bine cu toată lumea și era nespus de fericit până când profesorul s-a hotărât să-l învețe să vorbească... Pe Urmel îl mai așteaptă multe aventuri incitante, așa cum veți vedea în volumele următoare... Cartea o găsiți aici.
Ilustrații de Andreea Molocea Primele cărți de educație financiară pe care le-am citit au fost cele două volume din Școala banilor bine-crescuți, scrise de Cristina Andone. Cărțile doreau să îi familiarizeze pe cei mici cu noțiuni economice prin intermediul unor povești și a unor explicații simple despre ce înseamnă banii și cum pot fi folosiți cu cap. Chiar și pentru mine, ca adult, a fost o lectură fascinantă, care m-a învățat termeni noi și a reușit să mă captiveze total, deși subiectul nu era unul simplu. Atunci mi-am dat seama câtă nevoie am avea să învățăm lucruri practice, care să ne ajute mai târziu în viață în loc să învățăm pe de rost ca multe alte generații înaintea noastră. În stilu-i caracteristic, cu același umor natural, Iulian Tănase scrie despre bani și despre importanța lor, dar și despre limitările acestora. Prin intermediul poveștilor și al paginilor cu curiozități financiare, autorul explică termeni uzuali, precum dividende, buget, credit, dobândă, investitor etc. Banii reprezintă un bun pe care îl poți pierde ușor sau îl poți spori, în funcție de modul în care îl privești. Banii sunt extrem de importanți, dar nu cei mai importanți. Cred că îi asociem mult prea devreme (din copilărie) cu viața serioasă, cu responsabilități, ceea ce ne face să le dăm o importanță mult mai mare decât cea pe care o au. Când suntem copii ne imaginăm ce vom face cu banii noștri, cum îi vom cheltui pe toate lucrurile pe care acum nu ni le putem cumpăra și pe care alții le au deja, cum îi vom împărți atât de bine încât să ne ajungă pentru toate dorințele. Când creștem, lucrurile se schimbă radical și nu prea mai înțelegem cum stă treaba cu banii, cum să îi înmulțim, cum să îi facem mai ușor, cum să-i facem să lucreze pentru noi. Din aceste motive și nu numai, educația financiară ar trebui să devină materie obligatorie predată în școli, însoțită de cât mai multe exemple la îndemână și de situații în care să ne regăsim cu ușurință. Banii au importanța pe care le-o dai. Banii pot cumpăra bilete de avion către locuri cu nisip fin, mâncare bună sau produse luxoase. Ceea ce nu pot cumpăra banii sunt lucruri mult mai importante, care ar trebui prețuite infinit mai mult - sănătatea, iubirea, empatia, prietenia, bunătatea, eleganța sau educația. Cartea o găsiți aici.
|
Categories
All
Archives
April 2024
|