Ben Miller - Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun

În spatele oricărui personaj devenit erou se află o poveste cu multe greșeli și o lecție usturătoare de viață. La fel a fost și cu Moș Crăciun. Nu s-a numit dintotdeauna așa, viața lui a început sub cele mai grele auspicii, într-un orfelinat izolat de la Polul Nord. Traiul plin de obstacole a fost îndulcit doar de compania doamnei Turi, o îngrijitoare cu inimă mare și cea a Gerdei, fetița care i-a devenit prietenă din primele clipe de viață. Pe măsură ce anii au trecut, Gerda și tănârul Moș Crăciun au devenit tot mai uniți, tot mai apropiați. Își luau unul altuia apărarea, plănuiau vise mărețe care să le țină de cald și sperau că ziua în care vor părăsi orfelinatul nu e așa de îndepărtată. 

Dar printr-o poantă crudă a destinului, cei doi sunt forțați să se despartă. Lumea li se deschide în față în moduri total diferite, iar cei doi se maturizează separat. După ce colindă întreaga lume și fiecare loc îi aduce aminte de Gerda, Torvil (căci ăsta era numele Moșului) se întoarce acasă. E hotărât să îi ceară iertare și să-și făurească o viață lângă ea. Însă destinul are din nou alte planuri pentru cei doi. Atras într-o capcană orbitoare, Torvil începe să trăiască un miraj, mirajul banului și al puterii. Este convins că banii vor înlocui mereu iubirea și apropierea, bunătatea și compasiunea. Cu cât va deveni mai bogat, cu atât va depinde tot mai puțin de ceilalți, iar viața lui va fi fericită. Toate convingerile lui Torvil devin realitate, cu excepția fericirii. Devine un om preocupat doar de propria bunăstare, incapabil să simtă vreo emoție sau sensibilitate față de ceilalți, un om profund singur și nefericit, chiar dacă nu recunoaște acest lucru. Propria lăcomie îi va transforma până la urmă în omul pe care îl cunoaștem cu toții, după ce îi va servi câteva lecții dureroase despre ce înseamnă cu adevărat să trăiești... 

Romanul lui Ben Miller este un fel de reinterpretare a lui Grinch, căpcăunul care detesta din tot sufletul Crăciunul, deoarece suferise dintotdeauna de singurătate. Chiar dacă există elemente comune și alte adăugate de autor, mi s-a părut una dintre cele mai frumoase și sensibile povești, cu o morală care devine din ce în ce mai necesară în zilele noastre - empatia poate salva vieți. Grija față de ceilalți, apropierea sau bunătatea sunt lucrurile care ne transformă. Indiferent cât de adânc credea Torvil că singurătatea îi este cel mai bun prieten, într-un final și-a dat seama că oamenii trebuie să trăiască împreună, să se sprijine unul pe celălalt ; a realizat că toată bogăția pe care o adunase nu înseamnă nimic dacă cineva din jurul tău suferă de foame sau nu îi poate îndeplini copilului său cea mai arzătoare dorință de Crăciun. E o poveste care surprinde perfect esența acestei sărbători și bucuria de a dărui, această stare pe care o descoperim adulți fiind și o simțim de cealaltă parte a baricadei când suntem copii, iar sub brad se află tot ceea ce am visat. 

În continuare cred că sărbătoarea Crăciunului se află în primul rând în suflet sau în locul pe care îl numim acasă, alături de oamenii dragi. Restul sunt doar detalii și o comercializare excesivă folosită aproape agresiv. De câțiva ani încoace am realizat că nu-mi mai doresc lucruri materiale, ci doar o îngăduință divină de a păstra tot ceea ce am acum și o dorință de a schimba măcar puțin lumea din jur. Această dorință a apărut tot în preajma Crăciunului, acum vreo 5 ani, când am ascultat povestea unui băiețel care avea nevoie de o operație la inimă. Am înțeles atunci (nu pentru prima dată) că fericirea o simți atunci când ești sănătos, când toți cei pe care-i iubești sunt lângă tine, în timp ce pentru alții s-ar putea să însemne un organ nou, o nouă șansă la viață sau o viață normală, la fel ca a celorlalți. Asemenea lui Torvil, vine un moment când realizezi că ești cu adevărat bogat, fără ca această bogăție să piară vreodată - atunci când ai ceva ce banii nu pot cumpăra. Cartea o găsiți aici.