Știți ce se întâmplă de fiecare dată când vrei să pregătești o surpriză? Cineva îți dă toate planurile peste cap. În special când e vorba despre zile de naștere. La fel i s-a întâmplat și doamnei veverițe, care a cules un coș de alune în speranța că va face cel mai bun tort de alune pentru ziua fiului său. Însă imediat ce a plecat de acasă, veverițelul și prietenul său, puiul de corb, s-au hotărât să mănânce câte o alună. Doar că din una s-au făcut două, din două trei și tot așa până când pe fundul coșului a mai rămas una singură. Cu burțile pline și plini de remușcări (în special puiul de corb), cei doi leneveau la soare atunci când s-au întors doamna veveriță. Din teamă sau mare grabă, veverițelul a dat vina pe vulpe pentru dispariția alunelor și uite așa a început nebunia. 

​Mama veveriță a plecat în căutarea vulpii, iar cei doi prieteni au crezut că s-a terminat, au mințit și au scăpat. Dar vulpea parcă disparuse de pe fața pământului, iar veverița s-a întors acasă. Invitații urmau să sosească în scurt timp și totul trebuia să fie pregătit pentru seara cea mare. Petrecerea s-a desfășurat normal până când veverițelul a întrebat de tort, iar mama lui i-a spus că nu există tort de data aceasta. Vestea a început să se răspândească printre invitați, unii dintre ei au plecat, iar surpriza cea mai mare de-abia acum urmează. Vulpea apare la petrecere și cu ocazia asta veverițelul este nevoit să-și recunoască minciuna. Dar până la urmă va exista și tort - asta e cel mai important! 

Pe marginea acestei povesti, puteți porni o discuție cu cei mici despre sinceritate, minciună și consecințele ei. Orice minciună este descoperită până la urmă și cei mici trebuie să înțeleagă (din astfel de povești și discuții) că minciuna nu îi va salva pentru mult timp. Orice situație stânjenitoare sau necunoscută ne îndeamnă oarecum să ascundem adevărul, primul instinct e să mințim ori pentru a ne proteja, ori pentru a-i proteja pe ceilalți. Dar consecințele ei pot fi multe ori devastatoare - o minciună duce la alte și alte minciuni, până când le pierzi șirul și nu mai știi ce înseamnă adevărul..  Minciuna e omenească, e o pornire de care nu scăpăm nici măcar la maturitate, chiar dacă deja îi cunoaștem consecințele. Și e cu atât mai greu de explicat celor mici de ce minciuna nu e benefică, având în vedere cum arată lumea azi și ce exemplu negativ sunt cei care ne conduc. Într-o lume care și-a pierdut moralitatea și respectul pentru valori, ne punem speranța în viitoarele generații. Îi învățăm diferența dintre bine și rău pentru a le da o șansă să schimbe ceva. 
​
Cartea o găsiți aici. 

Franklin se află pentru prima dată într-o situație necunoscută - are nevoie de o operație și va trebui să petreacă o noapte în spital, departe de camera lui și confortul acesteia. Doctorul, prietenii și părinții îl încurajează, dar Franklin simte o teamă pe care îi este greu s-o exprime. Toată lumea crede că este foarte curajos și îl laudă pentru tăria lui, dar în realitate Franklin este foarte speriat și nu știe ce se va întâmpla. 

​Ajuns la spital alături de părinții săi, totul pare o joacă, până când un asistent îl conduce către sala de operație, iar mama și tata rămân în urmă, asigurându-l pe Franklin că vor fi acolo când se va trezi. Doctorul îi prezintă personalul din sală, îl informează despre ce se va întâmpla acolo, iar Franklin este mai puțin speriat decât era înainte. Este rugat să numere descrescător de la zece, dar nu apucă să ajungă la cifra opt că deja anestezia și-a făcut efectul. Când se trezește, Franklin îl anunță pe doctor că nu a terminat de numărat și este surprins să afle că operația s-a încheiat cu bine. Totul a trecut ca un vis. Franklin este nerăbdător să joace fotbal din nou împreună cu prietenii săi și să meargă acasă cât mai repede. Nici nu știe de ce i-a fost atât de frică! 

Aventura lui Franklin la spital este o poveste menită a-i familiariza pe cei mici cu controalele medicale, cu prezența personalului medical sau în caz că au nevoie de o intervenție pentru a explica cât mai pe înțelesul lor ce urmează să se întâmple. Este scrisă cu atât de multă înțelegere pentru fricile celor mici, cu empatie și calm vizavi de toate întrebările pe care le-ar putea pune un pacient. Frica de necunoscut e cea care-i îndeamnă pe cei mici să refuze sau să renunțe la anumite experiențe, iar aceea de a fi într-un spital sau de a suferi o intervenție este înspăimântătoare tocmai din pricina nenumăratelor mistere -ce se va întâmpla, ce înseamnă anumite proceduri, cât de tare va durea etc. Mulți copii au teamă de halatul alb​, dar cred că poate fi combătută cu multe explicații și răbdare. Copilul trebuie să înțeleagă că durerea e ceva normal - un semnal de alarmă pe care corpul îl transmite când ceva nu e în regulă, un semn că suntem vii. 

​Evident că primul instinct atunci când auzim de spitale este fuga sau plânsul (chiar și adulții simt aceste lucruri) , dar dacă am respecta niște reguli clare și ne-am ține de controalele periodice, spitalul ar deveni un loc ca oricare altul, un loc în care verificăm ce avem mai de preț- sănătatea. 

Cartea o găsiți aici.