După umila mea părere, Carmen Tiderle este cea mai interesantă poetă a zilelor noastre. Are un umor extraordinar de ascuțit, o ironie pe care o folosește în cele mai neobișnuite situații și un fel aparte de a descrie lumea din jur. Stilul ei este o combinație de satiră tragico-comică la adresa societății actuale și a comportamentului oamenilor, scris într-o româno-engleză surprinzătoare, cu expresii neașteptate la tot pasul. Când i-am citit prima carte, Pe dos, am rămas oarecum surprinsă de limbaj și de publicul-țintă al poeziilor sale - copiii. După care mi-am dat seama că trebuie să dispui de o inteligență aparte ca să maschezi atât de bine niște adevăruri universal valabile în versuri și să le scrii pentru o anumită categorie de cititori. Cărțile ei mi se par potrivite pentru un anumit public, unul care știe să facă haz de necaz, să guste ironiile și să fie suficient de generos cu autocritica - copii sau adulți extrem de asumați cu ceea ce sunt și ceea ce vor să devină, cărora nu le este teamă să-și expună punctele de vedere. 

Fabrica de lipici are de toate - reinterpretări ale unor basme clasice, animale cu comportamente umane și oameni cu comportamente animalice, schimb de roluri, un dans neîntrerupt între cuvinte românești și expresii englezești. situații absurde duse la extrem etc. Unele dintre poezii sunt niște exagerări care ironizează anumite comportamente umane, reacții sau prejudecăți de care ne agățăm la nesfârșit, fără să conștientizăm inutilitatea lor. Tocmai de aceea am spus la început că sunt mai potrivite pentru adulți, căci fiecare vers poate fi interpretat ca o lecție sau un simplu îndemn - nu mai stresa atât de mult. Let it go. Carpe diem. Carmen mi se pare o scriitoare foarte versatilă, care se poate reinventa oricând, care poate scoate maximul din orice situație cotidiană, transferând-o în versuri prin propriile filtre, conferindu-i acel aer specific cărților sale. 

Fabrica de lipici este o carte multimedia. Fiecare pagină are un cod care se poate scana cu telefonul mobil - după scanare veți putea auzi fiecare poezie în lectura autoarei și modul în care a fost creată ilustrația alăturată poeziei. Cartea o găsiți aici. 

​Ilustrații de Emi Balint 

Aceasta e povestea unui motan care locuia în Bran. Era negru, mic și foarte curios. Era prima lui zi în lume și nu a durat mult până a dat de o băltoacă. S-a văzut în oglindirea apei și în următorul moment și-a făcut doi prieteni - Nuti și Zahar. Zahar locuia într-o cofetărie, iar Nuti într-o florărie. După spusele lor, erau cele mai frumoase locuri de pe pământ. Dar motanul cel mic și negru nu are o casă și constată cu surprindere că nu are nici măcar un nume. Cei trei pornesc spre casa lui Mitanța, o mâță bătrână care le știe pe toate, pentru a afla cum poate face rost de un nume. Iar bătrâna doamnă îi spune că va primul unul după ce își va găsi o casă. 

Zahar îl duce la cofetărie, unde e plin de prăjituri apetisante și mirosuri ademenitoare, dar motanul negru începe să strănute. Acesta nu e locul potrivit pentru el. La fel se întâmplă și la florărie, unde Nuti se oferă să îl gâzduiască. Motanul pleacă mai departe și ajunge într-un spațiu imens, plin de cărți și volume groase. Începe din nou să strănute, câteva cărți se prăvălesc pe jos, el ajunge într-o cutie albastră, iar deasupra cutiei aterizează o carte imensă. Deodată cartea-capac dispare, iar în fața ochilor îi apare un băiețel simpatic, care poartă o pereche de ochelari. Este ziua lui astăzi și tocmai a primit cel mai frumos cadou. Un Dar motan. 

Dar Motan este o serie nouă apărută la editura Nemi, scrisă de minunata Cristina Andone și ilustrată impecabil de Emi Balint. Dar este un motan mic și foarte inteligent. Se descurcă în orice situație, reușește să își facă prieteni, să-și găsească o casă și un nume. Este curios, strănută foarte mult (fapt care îl ajută să deosebească locurile în care se simte confortabil de cele care îi provoacă disconfort) și foarte norocos. Atunci când este găsit de Toto, se simte cu adevărat norocos, căci tocmai și-a găsit o casă într-un loc deosebit și a câștigat un prieten pe viață. Seria este recomandată de la vârsta de 4 ani și mai conține încă două titluri - cu siguranță cei mici vor fi încântați să îl urmărească pe Dar în toate aventurile sale. 

Cartea o găsiți aici. 

Nemi explorator este o nouă serie apărută la Editura Nemira, prin intermediul căreia cei mici au ocazia să afle mai multe informații despre lumea care ne înconjoară și cea de deasupra noastră. La polul Nord sau la Polul Sud? conține informații despre diversitatea și frumusețea a două continente îndepărtate - Arctica și Antarctica - dar și despre pericolele care le amenință - efectele încălzirii globale și dorința altor state de a-și extinde suveranitatea pe aceste zone pline de bogății. Acum mai mult ca oricând, oamenii trebuie să lupte pentru protejarea și conservarea acestor zone, căci efectele sunt deja devastatoare. 

La Polul Sud s-au înregistrat cele mai scăzute temperaturi de pe Terra, ceea ce face aproape imposibilă adaptarea oamenilor. Cei care vizitează acest colț de lume sunt de obicei turiști sau exploratori și oameni de știință. La Polul Nord însă, oamenii au reușit să supraviețuiască condițiilor vitrege și să se adapteze, cât și să conviețuiască cu animalele polare. Viața nu este ușoară în aceste zone, unele comunități trăind aproape izolate și supraviețuind cu greu zi după zi. Însă tot oamenii au reușit să schimbe radical aceste zone prin acțiunile lor nesăbuite și dorința de a explora cât mai mult și mai departe. Multe specii sunt amenințate cu foametea pe măsură ce calota glaciară se topește, iar spațiul de vânătoare se restrânge. Nici speciile din adâncime nu sunt ocolite de riscuri, precum și cele care le consumă. În natură totul este bine stabilit, totul are legătură, fiecare specie este în strânsă legătură cu celelalte, iar dacă un singur element al acestei succesiuni este amenințat și celelalte au de suferit. Acesta este lucrul pe care omul nu l-a înțeles atunci când s-a extins din ce în ce mai mult, atunci când a considerat că acțiunile sale nu au cum să dăuneze mediului înconjurător atât de mult. 

Această carte mi se pare un prilej foarte bun de a le explica celor mici ce se întâmplă cu planeta noastră și la ce schimbări majore va trebui să ne adaptăm în viitor dacă nu acționăm acum, precum și consecințele nefaste asupra tuturor speciilor de animale de pe cele două continente. E important ca această nevoie de a proteja tot ceea ce ne înconjoară să apară cât mai devreme, dar și responsabilitatea a de avea grijă de acest spațiu în care ne ducem viețile. Acest spațiu care, așa cum am descoperit de curând, nu este nelimitat, nici plin de resurse, atâta timp cât noi acționăm mereu doar pentru propriul interes. 

Cartea o găsiți aici. 

Ilustrații de Ionuț Robert Olaru 

În copilărie ni se spune destul de des că plânsul e un semn de slăbiciune sau că ar trebui să trecem destul de ușor peste furie, să o lăsăm la o parte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar aceste stări sau emoții intense trebuie explorate, analizate, înainte de a fi înțelese. Emoțiile nu sunt un lucru negativ, chiar și atunci când sunt negative. Ele ne conectează cu cei din jurul nostru și ne ajută să descoperim lucruri care ne plac, care ne întristează sau ne sunt indiferente. Emoțiile sunt primul pas spre cunoașterea și iubirea de sine și ar trebui explorate de fiecare dată când apar, pentru a fi apoi gestionate cu succes. Emoțiile sunt absolut normale, le avem cu toții și ar trebui acceptate ca atare. Nicio emoție nu este un semn de slăbiciune sau de pierdere a controlului - cu toții avem momente bune și momente proaste, avem și regrete pentru felul în care am reacționat uneori, dar asta nu ne transformă neapărat în personaje pozitive sau negative. 

Emoțiile ne unesc este povestea ursulețului Bruno, care este uimit de fiecare dată când simte ceva nou și se întreabă mereu dacă mai sunt și alții care simt la fel ca el. Este surprins atunci când ceva îl înfurie sau îl întristează peste măsură, atunci când este copleșit de iubirea pe care o simte pentru mama sau prietenii săi, de multe ori se teme că mama va pleca pentru totdeauna și el va rămâne singur sau că i se va întâmpla ceva pe drumul spre casă. Bruno nu are idee cum să reacționeze în fața acestor emoții, cum să se controleze când este furios și cum să nu mai fie atât de speriat de ceea ce simte. Dar cu răbdare și ajutorul celor din jur, Bruno descoperă că emoțiile sunt ale tuturor, sunt simțite de fiecare dintre noi, la intensități diferite, ce-i drept. Emoțiile sunt universale, o unealtă care ne ajută să ne descoperim și să-i descoperim și pe cei din jur, să-i înțelegem și să-i ajutăm atunci când au nevoie. 

Emoțiile ne unesc este o lecție importantă despre sentimente și acceptare, despre firescul de a simți atât bine, cât și rău. Această poveste le arată celor mici cât de natural este să simți atât fericire, cât și tristețe sau furie, cât de ușor este să te lași în voia emoțiilor, dar și să le gestionezi. Totodată, surprinde problema pe care o avem noi adulții și soluția acesteia - acceptarea emoțiilor. Copiii se simt de multe ori copleșiți de ceea ce li se întâmplă, de situații cu care nu s-au mai întâlnit, de felul în care reacționează uneori fără să anticipeze consecințele. Până și noi adulții avem multe lucruri de învățat la capitolul emoții, ceea ce nu ne împiedică să le spunem celor mici să treacă peste ele. Dar emoțiile nu pot fi trecute cu vederea, ele ar trebui exploatate și acceptate ca atare. Ele nu trebuie distruse și nici înăbușite, ci lăsate să curgă în voie, să ne maturizeze și să ne deschidă mintea. 

Cartea o găsiți aici. 

​Ilustrații de Miruna Pancu  

Perioada premergătoare adolescenței și adolescența în sine sunt timpuri pline de întrebări profunde despre viață, prietenie, dragoste, viitor. Sunt perioade în care nu mai știi cine ești și te chinui din răsputeri să afli, în care prieteniile se leagă de obicei pentru o viață întreagă, iar răbufnirile și actele de rebeliune sunt mai dese decât momentele de bucurie. Săptămâni sau chiar ani în care te simți frustrat fără motiv, în care nimic nu pare să meargă bine și nici măcar persoanele pe care le iubești nu mai pot să îți ofere confort. Zile întregi în care te întrebi dacă cineva te place cu adevărat pentru ceea ce ești sau dacă tu îi placi la rândul tău, dacă vei fi vreodată capabil de o relație, de sinceritate și deschidere absolute etc. Caietul își propune să răspundă la toate aceste întrebări inevitabile și absolut necesare în formarea viitorului adult. Scris sub forma unei povești a cărei eroină este o fetiță destul de introvertită, acest mic roman acoperă o gamă largă de subiecte destinate adolescenților și nu numai. O scrisoare plină de blândețe și empatie pentru toți cei care se confruntă cu întrebări, temeri și neliniști legate de schimbarea din viața lor. 

Mura este o fetiță destul de singuratică, căreia îi place foarte mult să deseneze, să se joace cu jucăriile ei și să nu fie deranjată de către alți oameni. Pe când avea trei ani, mama i-a dăruit primul Caiet, pentru ca Mura să poată desena când dorește, iar desenele să rămână adunate undeva drept amintire. Acum Mura scrie în al optulea Caiet, iar desenele ei s-au transformat încetul cu încetul în gânduri, povești din viața de zi cu zi și diverse idei. Într-o zi, Mura este străbătută de un gând ciudat și pentru prima dată scrie o întrebare în Caiet. În mod ciudat, are senzația că acesta va prinde viață în mâinile ei și îi va răspunde la ceea ce o frământă. Dar senzația trece rapid, iar Mura se grăbește la cină alături de părinții săi. A doua zi, Mura se trezește ca de obicei și se bucură de liniștea din casă. Când deschide Caietul, are parte de cea mai mare surpriză din viața ei - întrebarea ei a primit un răspuns și câteva desene destul de reușite care o însoțesc. De aici încolo începe călătoria Murei, care începe să pună întrebări aproape în fiecare zi, descoperindu-se încetul cu încetul și învățând să se iubească așa cum e. 

Caietul este una dintre cele mai bune cărți pentru copii scrise de Ioana, mai degrabă un proiect decât o carte, menit să răspundă tuturor întrebărilor care îi frământă pe pre-adolescenți și adresându-se oricui vrea să se cunoască mai bine. Scris cu empatie și blândețe și având în spate informații reale, certificate de către medici și psihologi, Caietul poate fi începutul unei călătorii plină de descoperiri utile pentru viața de adult, pentru conexiunea și interacțiunea cu alți oameni. În tot acest proces, cea mai importantă unealtă e cunoașterea de sine, iubirea de sine care atrage după ea experiențe și oameni meniți să ne crească, să ne dezvolte și să ne modeleze caracterele. 

Cartea o găsiți aici. 

Alma a fost fascinată de când se știe de lumea poveștilor, iar dintre toate Scufița Roșie era preferata ei. Într-o seară ca oricare alta, mama ei îi citește înainte de culcare când un zgomot ciudat se aude de la parter. Mama ei coboară imediat , dar Alma insistă să nu o lase singură. O tăcere ciudată se așterne după plecarea mamei, iar Alma o strigă de câteva ori, după care ușa de la parter se deschide brusc și în prag apare bunica ei. Mai uimită ca niciodată, Alma se chinuie să înțeleagă ceea ce îi spune bunica - mama ei a fost răpită de un Mag rău din Lumea Poveștilor, iar ele trebuie să plece imediat pentru că sunt în mare pericol. 

Surprinsă de atâtea noutăți incredibile, Alma îi cere explicații bunicii sale. Aceasta îi confirmă că Lumea Poveștilor există cu adevărat și că MMR (Magul Migălos și Răutăcios) vrea s-o schimbe pentru totdeauna. Alma este singura care poate să-l învingă, tocmai de aceea acesta a răpit-o pe mama ei. Dar fetița nu își poate imagina cum ar putea să lupte împotriva cuiva cu atât de multă putere și planuri malefice în minte. Însă cele două ajung pe tărâmul magic al Poveștilor, iar Alma face cunoștință cu Aliații, personajele care o vor sprijini în această luptă. 

Ana Dragomir are 13 ani și a debutat în 2019 cu volumul În căutarea inspirației. Ana iubește poveștile și își dorește să le dea o aură de eternitate, sursa ei de inspirație fiind poveștile clasice pe care le reinterpretează, accentuând în cărțile puterea pe care o are imaginația și cât de mult se dezvoltă cei mici cu ajutorul acesteia. Praf de zâne are toate elementele unui basm modern, cu personaje fantastice și călătorii inițiatice, obstacole de învins și eterna luptă a binelui cu răul. Singurul element care nu se aseamănă cu basmele pe care le cunoaștem din copilărie e eroina acestei povești, o fetiță inteligentă și plină de curaj, care demonstrează încă din primele rânduri tărie de caracter și o curiozitate care se împletește firesc cu încrederea în sine. Dintre toate testele pe care trebuie să le treacă, cel al încrederii e unul dificil, dar cu recompense pe măsură. Drumul pe care îl are de parcurs odată ajunsă în Lumea Poveștilor este unul dificil, dar la finalul lui va descoperi ce înseamnă cu adevărat prietenia și dragostea. 

Cartea o găsiți aici.