Urmel trăia pe insula Titivu și își petrecea timpul mâncând înghețată de cocos. După prea multă înghețată se pricopsește cu o durere de burtă. Purcica încearcă să-l ajute cu apă caldă sau ceai de mușețel, dar tot ce vrea Urmel e o poveste despre Zâna-Purceluș și un cavaler curajos (cavalerul fiind chiar el). 

Urmel încerca să salveze o prințesă din castelul Pietrurmel când este asaltat de o ploaie de nuci de cocos. În pădurea de cocotieri era un monstru și se apropia tot mai mult de el. Avea niște labe uriașe și un glas înspăimântător. Pe când se credea deja pierdut, apare Zâna-Purceluș. Ascuns sub scutul Zânei, Urmel privea cu îngrijorare apropierea monstrului. Dar Zâna îi dă o licoare magică și dragonul capătă puteri nebănuite. Reușește să îl învingă pe monstrul din pădure, iar acesta nu a mai fost văzut niciodată de atunci. Totul e bine când se termină cu bine, în special când ești extrem de iscusit . Urmel înțelege morala poveștii și inteligența de care Purcica a dat dovadă ca să-l poată ajuta. 

Deși Urmel se dovedește extrem de încăpățânat, prietena lui, Purcica, încearcă să-l ajute prin orice mijloace. Și reușește cu ajutorul unei povești în care Urmel este eroul principal, curajos și neînfricat. Însă nici eroii nu se pot descurca fără prieteni sau fără ajutor. Puterea prieteniei va învinge întotdeauna. 

Cartea o găsiți aici. 

Ilustrații de Elena Temporin 
Repovestite de Anna Claybourne 
Concepție grafică de Laura Fearn 

William Shakespeare, supranumit Lebăda de pe Avon, a fost dramaturg și poet, considerat cel mai mare scriitor al literaturii engleze. Romeo și Julieta, Hamlet, Neguțătorul din Veneția , Îmblînzirea scorpiei sunt doar câteva dintre operele cu care a uimit o lume întreagă, câștigându-și locul în istorie și în lumea literară. La începuturi, Shakespeare a lucrat ca și actor, după care a devenit proprietarul unui teatru londonez numit The Globe. A fost căsătorit cu Anne Hathaway și a avut trei copii. Operele lui au fost scrise pentru a fi jucate pe scenă, apărând sub formă scrisă mulți ani mai târziu. În vremurile în care trăia Shakespeare, teatrul era o modalitate de a petrece timpul liber, de a relaționa cu alți oameni și a urmări o poveste interesantă jucată de oameni talentați. Teatrul era înlocuitorul serialelor, al filmelor de astăzi, alături de literatură și muzică. Oamenii doreau să vadă piese inedite, speciale, ceva care să le distragă atenția de la rutina de zi cu zi. 

În cartea de față, operele lui Shakespeare sunt repovestite într-o manieră mai accesibilă pentru majoritatea cititorilor. La finalul poveștilor, regăsim informații despre viața și opera lui Shakespeare, precum și rezumatele scurte ale pieselor, personajele principale din fiecare și un citat celebru. William Shakespeare a scris cu pasiune, cu patimă, cu înverșunare despre viață și moarte, iubire și destin, reușind să își uimească publicul de fiecare dată. Nu e de mirare că numele său a circulat pe buzele tuturor secole de-a rândul, căci a fost un adevărat magician al limbii engleze și un om care a înțeles cum să deschidă orizonturi din doar câteva cuvinte. Lumea din jur a fost o sursă de inspirație constantă, în special caracterul uman și interacțiunile dintre oameni. Așa s-au născut operele care i-au făcut numele cunoscut în întreaga lume, unele dintre ele fiind extrem de actuale și în secolul modern. 

Cartea o găsiți aici. 

Secretele fabulelor este cea mai nouă colecție apărută la Humanitas Junior, o serie de fabule cunoscute scrise de La Fontaine, reimaginate pentru copiii de astăzi. Scrise de Alexandre Jardin și ilustrate de Fred Multier, poveștile scot în evidență consecințele unor fapte reprobabile, urmările înfumurării, greșelilor sau minciunii. La Fontaine a scris aceste poezii acum sute de ani, dar ele sunt mai actuale ca niciodată. A folosit întotdeauna animale pentru a le arăta oamenilor părțile urâte din ei și felul în care aceștia construiesc lumea prin faptele lor. Fabulele sunt pline de ironii, satiră la adresa caracterului uman, dar formate din cuvinte simple pe care să le înțeleagă toată lumea. Au devenit operele cele mai cunoscute din cariera autorului, deși La Fontaine a scris multe alte cărți de valoare. 

Din serie fac parte Lupul prefăcut păstor, Iepurele și broasca țestoasă, Corbul și vulpea, Greierele și furnica , Cocoșul și vulpoiul. Fiecare poveste scoate în evidență consecințele unui păcat, a unui cusur extrem de des întâlnit în societate, precum lăcomia, lenea, aroganța etc. Astfel, cei mici învață că fiecare faptă are o consecință și că unele atitudini sau comportamente nu sunt potrivite. Nu e bine să ne supraestimăm în comparație cu ceilalți, să credem că suntem invincibili sau fără greșeală . E bine să ne apreciem întâi pe noi înșine pentru a putea să-i apreciem și pe ceilalți. 

Pe colțul fiecărei pagini există o întrebare, un îndemn, o cerință care să le testeze celor mici perspicacitatea și atenția la detaliile poveștii. Cărțile le găsiți aici. 

Seria Mami și tati se poartă ciudat conține întâmplări neobișnuite despre fapte foarte obișnuite. Întâmplări de zi cu zi sau comportamente ale adulților care par ciudate în ochii celor mici, explicate pe îndelete și foarte, foarte amuzante. După succesul celorlalte trei titluri din serie, Ioana revine cu o carte specială, numai bună de citit în fața bradului, cu o ciocolată caldă alături. 

Crăciunul se apropie cu pași repezi, iar părinții lui Micuț au hotărât deja că acesta va fi unul special. Plini de idei și gânduri trăsnite, aceștia decid că nu vor mai respecta nicio tradiție și se vor bucura de zilele de sărbătoare într-un alt mod. Împodobesc ficusul cu bucăți de șuncă, roșii cherry și cașcaval afumat. În loc de turtă dulce, se pregătește o turtă cu varză acră. Cumpărăturile pentru Crăciun conțin ceai de slăbit, perie de pieptănat renii și cremă pentru genunchii bătrâni ai Moșului. În loc să cânte colinde, le fac o vizită vecinilor și îi pun pe aceștia să cânte în schimbul câtorva mere, nuci și bomboane. Apoi mami și tati se îmbracă în costume de baie și urmăresc un film numit Vacanță la plajă. Ciudățeniile parcă nu se mai termină. În timp ce Micuț privește mirat tot ce se întâmplă, părinții lui continuă să facă lucruri care nu se fac în preajma Crăciunului... Oare cum se va termina toată tărășenia? 

Ioana spune că această serie a scris-o împreună cu copiii ei, distrându-se de minune la fiecare ciudățenie așternută pe hârtie și imaginându-și reacțiile cititorilor. Ioana e o autoare extrem de cunoscută, nemaiavând nevoie de nicio prezentare. Scrie despre copii și părinți în special și despre viață în general. Cărțile ei sunt un balsam pentru suflet și minte, majoritatea fiind scrise pentru a veni în sprijinul părinților cu idei și sugestii pentru o educație blândă. 

Cartea o găsiți aici. 

Cred că cea mai mare dilemă a părinților e cum să-și crească copiii într-o lume în care valorile morale pierd tot mai mult teren în fața aroganței, a supraestimării, a bogăției materiale. Înafară de a-i asigura copilului tău cele necesare pentru satisfacerea nevoilor primare, cum îl înveți valoarea timpului, a prieteniei, a iubirii? Cum îi insufli valorile care îl vor ajuta să treacă peste greutăți, să aprecieze oamenii din jurul lui și să se simtă împlinit? Cum îl pregătești pentru jungla în care trăim? Cum va face diferența dintre bine și rău într-un spațiu dominat de nuanțe de gri? 

Cartea de față conține povestiri despre prietenie, bunătate, respect, despre valori care îi vor ajuta pe cei mici să facă față oricărei provocări și să găsească împlinirea de care au nevoie pentru a fi fericiți. După fiecare poveste, există o morală a acesteia, câteva explicații despre valorea prezentată și aplicabilitatea ei în viața de zi cu zi. Într-o lume atât de plină de incertitudini și în continuă schimbare din toate punctele de vedere, cel mai dificil e să te găsești pe tine. Cartea e o terapie pentru suflet, atât pentru copii, cât și pentru părinți, profesori și învățători, cei care pun bazele caracterului unui copil. 

Personal, cel mai greu mi se pare să îi învât pe copiii mei empatia. Și cred că sunt mulți părinți care se confruntă cu această situație. Copiii noștri au un alt fel de copilărie față de noi, își văd visele cu ochii extrem de repede, dorințele li se îndeplinesc la o simplă mișcare și sunt suprasaturați de jucării, cărți, jocuri sau alte distracții. Cum îi fac să înțeleagă că nu toți copiii sunt la fel de norocoși? Cum le explic că mai există copii care nu au ce mânca, care își fac temele la lumina lumânării și care învață pentru a scăpa de sărăcie? Cum îi fac să se pună în situația altora mai puțin norocoși când ei au deja totul de când s-au născut? Cum îi fac să înțeleagă că nu li se cuvine totul, că lucrurile și confortul pe care le avem sunt o binecuvântare? Poate că asta e singura comparație care merită să stea în picioare - comparația cu cei mai puțin norosoși decât tine și nu cu cei care au mai mult. Aceste diferențe dintre copii și adulți ies tot mai tare în evidență de când a început pandemia și se adâncesc pe zi ce trece. Tocmai de aceea cred că empatia ne va salva într-un final, dacă suntem suficient de conștienți și dacă pregătim din timp generațiile care vin din urmă. 

Cartea o găsiți aici. 

Barnabus trăia într-un laborator secret, dedesubtul magazinului Animăluțe perfecte. Era jumătate șoricel, jumătate elefant și era considerat un proiect defect al laboratorului care crea jucăriile. Deși nu ducea lipsă de nimic, se întreba uneori ce se află dincolo de borcanul de sticlă în care locuia. Auzise multe povești despre lumea de afară, unele aproape fantastice și visa ca într-o zi să poată sta pe iarbă și să privească stelele. După ce borcanul său este decorat cu o etichetă roșie și Barnabus află că va fi reciclat, începe să se gândească la un plan de evadare. Nu poate să dispară din lumea asta fără să fi privit stelele, sprijinit de trunchiul unui copac maiestuos. 

Barnabus reușește să spargă borcanul care i-a fost casă de când se știe și își eliberează apoi prietenii. Și lumea din jur li se dezvăluie încetul cu încetul - complicată, plină de obstacole. Evadarea din borcane a fost una, drumul până în lumea de afară e alta. Sunt nevoiți să treacă peste obstacole pe care nu le anticipau, dar fiind împreună totul e mult mai simplu. În ciuda aspectului considerat imperfect, Barnabus dă dovadă de mărinimie și empatie pentru singurii prieteni pe care i-a avut toată viața. Riscându-și libertatea, îi eliberează și pe ei, gest care se va dovedi foarte folositor. 

Proiectul Barnabus este o poveste din care cei mici pot să învețe necesitatea acceptării. Prietenia și respectul valorează mult mai mult decât normele sociale pe care oamenii le iau drept reguli. Într-o lume care pune un accent exagerat pe aspectul fizic, e mai important să fii bun și să îi accepți pe cei din jur așa cum sunt. Aspectul fizic nu este un reper pentru prietenie sau relațiile dintre oameni. Aspectul fizic capătă mai multă importanță în prezența unui suflet bun decât încadrat în anumite tipare. 

Cartea o găsiți aici.