Tomas este un băiat ca oricare altul. Cel mai mult îi place să grădinărească alături de bunicul său, să aibă grijă de diversele fructe sau legume care împânzesc grădina și să le transforme în bunătăți precum gemuri sau tarte. Când găsește un copac cu fructe ciudate în grădina bunicului nu se gândește nici măcar o clipă ce turnură va lua viața sa în scurt timp. Fructul ciudat se numea Pitaya sau fructul dragonului, iar Tomas se trezește peste noapte cu un pui de dragon adevărat pe care decide să-l păstreze și îl numește Flicker. Flicker se dovedește a fi mult mai greu de îngrijit decât un castravete sau o tufă de zmeură, iar Tomas este mereu surprins de rapiditatea cu care crește și modurile în care se schimbă de la zi la zi. Respirația fierbinte, flăcările aruncate în momente nepotrivite, rapiditatea și năzbâtiile sunt doar o mică parte a vieții alături de un dragon. Partea cea mai dificilă e să păstreze secretul față de părinții săi. Iar ceea ce observă la copacul din grădină nu e deloc o veste bună - fructele de dragon încep să crească și sunt din ce în ce mai multe... Ce va face Tomas dacă din fiecare va ieși un dragon? Băiatul care creștea dragoni este o poveste plină de imaginație și umor, despre prietenie și toleranță. Inocența lui Tomas și felul în care se deschide la ceea ce i se întâmplă, încrederea lui oarbă că lumea este un loc magic și surprinzător sunt elementele definitorii ale acestei povești. Cartea mi se pare potrivită pentru copiii care deja știu să citească, fiind extrem de ușor de parcurs, cu un limbaj facil care nu pune prea multe probleme și o poveste care îi acaparează extrem de ușor. Tomas este un exemplu de bunătate și toleranță, exceptând micile secrete sau năzbâtii specifice acestei vârste.
Este prima carte a lui Andy Sheperd, iar următoarele volume din serie sunt în curs de apariție. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Text de Angela McAllister Ilustrații de Alice Lindstrom Acest volum reunește laolaltă 12 dintre cele mai cunoscute opere ale lui William Shakespeare, repovestite pentru copii într-o manieră asemănătoare basmelor, mult mai ușor de citit și asimilat decât limbajul clasic în care au fost scrise. La finalul celor 12 povești (Macbeth, Hamlet, Furtuna, Romeo și Julieta, Visul unei nopți de vară, A douăsprezecea noapte, Othello, Iulius Cezar, Regele Lear, Cum vă place, Mult zgomot pentru nimic, Neguțătorul din Veneția) există informații despre autor, considerat cel mai mare scriitor al literaturii engleze, o listă completă cu operele sale și câteva curiozități despre fiecare operă din carte. Anul trecut a apărut o altă carte care abordează opera lui Shakespeare într-o manieră diferită, Povestiri după Shakespeare. Ambele sunt incredibil de frumos scrise și ilustrate. Shakespeare a devenit faimos în întreaga lume datorită abilității sale de a-i face pe oameni să simtă prin intermediul cuvintelor. condeiul său, capabil să stârnească hohote de răs, lacrimi, melancolie sau amuzament, l-a propulsat pe scena teatrului londonez și în inimile tuturor spectatorilor. Shakespeare a fost fiul unui negustor care confecționa mănuși, dar nu a fost atras niciodată de meseria tatălui său. În 1585 s-a mutat la Londra pentru a deveni dramaturg și actor, iar în 1594 făcea deja parte din Lord Chamerlain's Men , una dintre cele mai bune trupe de actori. Primele piese ale lui Shakespeare jucate pe scenă au fost Îmblânzirea scorpiei, Comedia erorilor și Cei doi tineri din Verona. Au urmat Romeo și Julieta, Visul unei nopți de vară, iar succesul lui Shakespeare a atins cote înalte când s-a mutat în teatrul The Globe. Aici au fost puse în scenă cele mai cunoscute opere ale sale, spectatorii fiind uluiți de valurile de emoții simțite pe durata spectacolelor. Shakespeare a devenit un om cunoscut, extrem de bogat, deținând a doua casă ca mărime din Stratford și câteva locuințe în Londra. Ultima lui capodoperă, Furtuna, a fost jucată în 1613. Spiritul lui dăinuiește datorită tuturor reprezentațiilor care se joacă regulat chiar și astăzi. Va rămâne una dintre personalitățile marcante din istoria literaturii, un reper atunci când vine vorba despre dramaturgie. Cartea o găsiți aici.
Ilustrații de Valeria Docampo După spectacolul New York City Ballet Lacul Lebedelor, de George Balanchine Sub bagheta magică a Valeriei Docampo se deschide o lume plină de eleganță și mister. Lacul lebedelor a fost creat de Piotr Ilici Ceaikovski și a fost jucat pentru prima dată pe scena Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg, pe 18 decembrie 1892. Inițial nu a fost considerat un succes, până când George Balanchine, elev al Teatrului Mariinski, s-a decis să îi confere propria viziune. Spectacolul a fost debutul său la New York City Ballet și este cea mai complexă operă a sa. Lacul lebedelor este un basm încărcat de semnficații despre o prințesă prizonieră a unui blestem și un prinț care se îndrăgostește iremediabil de ea. Prințul Sigfried împlinea douăzeci și unu de ani, iar la castel era petrecere mare. Mama sa și-a făcut apariția, dăruindu-i o arbaletă din aur și sfătuindu-l să își caute cât mai repede o mireasă. Abătut, prințul nu se simțea pregătit să își asume responsabilitățile de viitor rege, dorind să mai copilărească puțin, să mai guste din viața lipsită de griji pe care o ducea. Prietenul său cel mai bun, Beno, îi propune o partidă de vânătoare pe Lacul Lebedelor, unde prințul întâlnește cea mai frumoasă fată pe care o văzuse vreodată. Odette, Regina Lebădă, îi spune acestuia despre blestemul sub care se află și modul în care ar putea fi înlăturat. Vraja iubirii începe să-i cuprindă pe cei doi tineri, prințul hotărând pe loc că această frumoasă fată va fi soția lui. A doua zi, la castel se organizează un bal elegant pentru ca prințul să își găsească aleasa. El știe deja că Odette este sufletul lui pereche, dar nu bănuiește ce capcană îi va întinde Von Rotbart, maleficul vrăjitor care o ținea captivă pe iubita lui... Lacul lebedelor face parte dintr-o serie de cărți despre reprezentațiile companiei New York City Ballet, ilustrate și recreate de Valeria Docampo. Din aceeași colecție, a mai apărut Spărgătorul de nuci. Cărțile își propun să îi familiarizeze pe cei mici cu operele clasise, cu frumusețea și însemnătatea artei în viața omului.
Cartea o găsiți aici. Profesorul Habacuc Tibatong locuia pe insula Titivu și învăța animalele să vorbească. Din păcate, fiecare dintre ele avea un mic defect de vorbire. Profesorul citea foarte multe cărți , avea un suflet mare și adoptase un băiat fără părinți pe care îl creștea ca pe propriul fiu. Băiatul se numea Tim Pată-de-Cerneală și locuia într-o casă construită în copac. Într-o zi liniștită, locuitorii insulei au rămas mirați la vederea unui mic aisberg care plutea pe mare. Aisbergul se îndrepta direct spre ei și strălucea în soare, începând să se topească. Înăuntru se afla un ou imens, dar nimeni nu știa cine urma să iasă din el. Misterul îi necăjea zi și noapte, iar când în sfârșit oul s-a spar, profesorului nu i-a venit să creadă. Era un pui de Urmel, o reptilă preistorică aparent dispărută de pe fața pământului. Puiul se atașează imediat de Purcică și o alintă spunându-i mama. Profesorul îi amenajează o cameră lui Urmel, iar butoiul în care își făcea Purcica somnul de frumusețe este mutat pentru ca ea să fie tot timpul aproape de noul membru al familiei. Purcica îl hrănea cu lapte de cocos sau piure de banane, îl plimba cu căruciorul și îi citea povești. Seara, când Purcica începea să citească, era momentul preferat al lui Urmel. Voia să audă mereu povestea cu Zâna-Purceluș. Purcica îl învață să meargă, iar Tim îl încurajează să se cațere în copaci și îi povestește despre pădure, plante și gâze. Apoi Urmel a învățat să zboare și s-a adaptat foarte bine la noul mediu de viață. Se înțelegea bine cu toată lumea și era nespus de fericit până când profesorul s-a hotărât să-l învețe să vorbească... Pe Urmel îl mai așteaptă multe aventuri incitante, așa cum veți vedea în volumele următoare... Cartea o găsiți aici.
Ilustrații de Andreea Molocea Primele cărți de educație financiară pe care le-am citit au fost cele două volume din Școala banilor bine-crescuți, scrise de Cristina Andone. Cărțile doreau să îi familiarizeze pe cei mici cu noțiuni economice prin intermediul unor povești și a unor explicații simple despre ce înseamnă banii și cum pot fi folosiți cu cap. Chiar și pentru mine, ca adult, a fost o lectură fascinantă, care m-a învățat termeni noi și a reușit să mă captiveze total, deși subiectul nu era unul simplu. Atunci mi-am dat seama câtă nevoie am avea să învățăm lucruri practice, care să ne ajute mai târziu în viață în loc să învățăm pe de rost ca multe alte generații înaintea noastră. În stilu-i caracteristic, cu același umor natural, Iulian Tănase scrie despre bani și despre importanța lor, dar și despre limitările acestora. Prin intermediul poveștilor și al paginilor cu curiozități financiare, autorul explică termeni uzuali, precum dividende, buget, credit, dobândă, investitor etc. Banii reprezintă un bun pe care îl poți pierde ușor sau îl poți spori, în funcție de modul în care îl privești. Banii sunt extrem de importanți, dar nu cei mai importanți. Cred că îi asociem mult prea devreme (din copilărie) cu viața serioasă, cu responsabilități, ceea ce ne face să le dăm o importanță mult mai mare decât cea pe care o au. Când suntem copii ne imaginăm ce vom face cu banii noștri, cum îi vom cheltui pe toate lucrurile pe care acum nu ni le putem cumpăra și pe care alții le au deja, cum îi vom împărți atât de bine încât să ne ajungă pentru toate dorințele. Când creștem, lucrurile se schimbă radical și nu prea mai înțelegem cum stă treaba cu banii, cum să îi înmulțim, cum să îi facem mai ușor, cum să-i facem să lucreze pentru noi. Din aceste motive și nu numai, educația financiară ar trebui să devină materie obligatorie predată în școli, însoțită de cât mai multe exemple la îndemână și de situații în care să ne regăsim cu ușurință. Banii au importanța pe care le-o dai. Banii pot cumpăra bilete de avion către locuri cu nisip fin, mâncare bună sau produse luxoase. Ceea ce nu pot cumpăra banii sunt lucruri mult mai importante, care ar trebui prețuite infinit mai mult - sănătatea, iubirea, empatia, prietenia, bunătatea, eleganța sau educația. Cartea o găsiți aici.
Urmel trăia pe insula Titivu și își petrecea timpul mâncând înghețată de cocos. După prea multă înghețată se pricopsește cu o durere de burtă. Purcica încearcă să-l ajute cu apă caldă sau ceai de mușețel, dar tot ce vrea Urmel e o poveste despre Zâna-Purceluș și un cavaler curajos (cavalerul fiind chiar el). Urmel încerca să salveze o prințesă din castelul Pietrurmel când este asaltat de o ploaie de nuci de cocos. În pădurea de cocotieri era un monstru și se apropia tot mai mult de el. Avea niște labe uriașe și un glas înspăimântător. Pe când se credea deja pierdut, apare Zâna-Purceluș. Ascuns sub scutul Zânei, Urmel privea cu îngrijorare apropierea monstrului. Dar Zâna îi dă o licoare magică și dragonul capătă puteri nebănuite. Reușește să îl învingă pe monstrul din pădure, iar acesta nu a mai fost văzut niciodată de atunci. Totul e bine când se termină cu bine, în special când ești extrem de iscusit . Urmel înțelege morala poveștii și inteligența de care Purcica a dat dovadă ca să-l poată ajuta. Deși Urmel se dovedește extrem de încăpățânat, prietena lui, Purcica, încearcă să-l ajute prin orice mijloace. Și reușește cu ajutorul unei povești în care Urmel este eroul principal, curajos și neînfricat. Însă nici eroii nu se pot descurca fără prieteni sau fără ajutor. Puterea prieteniei va învinge întotdeauna.
Cartea o găsiți aici. Ilustrații de Elena Temporin Repovestite de Anna Claybourne Concepție grafică de Laura Fearn William Shakespeare, supranumit Lebăda de pe Avon, a fost dramaturg și poet, considerat cel mai mare scriitor al literaturii engleze. Romeo și Julieta, Hamlet, Neguțătorul din Veneția , Îmblînzirea scorpiei sunt doar câteva dintre operele cu care a uimit o lume întreagă, câștigându-și locul în istorie și în lumea literară. La începuturi, Shakespeare a lucrat ca și actor, după care a devenit proprietarul unui teatru londonez numit The Globe. A fost căsătorit cu Anne Hathaway și a avut trei copii. Operele lui au fost scrise pentru a fi jucate pe scenă, apărând sub formă scrisă mulți ani mai târziu. În vremurile în care trăia Shakespeare, teatrul era o modalitate de a petrece timpul liber, de a relaționa cu alți oameni și a urmări o poveste interesantă jucată de oameni talentați. Teatrul era înlocuitorul serialelor, al filmelor de astăzi, alături de literatură și muzică. Oamenii doreau să vadă piese inedite, speciale, ceva care să le distragă atenția de la rutina de zi cu zi. În cartea de față, operele lui Shakespeare sunt repovestite într-o manieră mai accesibilă pentru majoritatea cititorilor. La finalul poveștilor, regăsim informații despre viața și opera lui Shakespeare, precum și rezumatele scurte ale pieselor, personajele principale din fiecare și un citat celebru. William Shakespeare a scris cu pasiune, cu patimă, cu înverșunare despre viață și moarte, iubire și destin, reușind să își uimească publicul de fiecare dată. Nu e de mirare că numele său a circulat pe buzele tuturor secole de-a rândul, căci a fost un adevărat magician al limbii engleze și un om care a înțeles cum să deschidă orizonturi din doar câteva cuvinte. Lumea din jur a fost o sursă de inspirație constantă, în special caracterul uman și interacțiunile dintre oameni. Așa s-au născut operele care i-au făcut numele cunoscut în întreaga lume, unele dintre ele fiind extrem de actuale și în secolul modern. Cartea o găsiți aici.
Secretele fabulelor este cea mai nouă colecție apărută la Humanitas Junior, o serie de fabule cunoscute scrise de La Fontaine, reimaginate pentru copiii de astăzi. Scrise de Alexandre Jardin și ilustrate de Fred Multier, poveștile scot în evidență consecințele unor fapte reprobabile, urmările înfumurării, greșelilor sau minciunii. La Fontaine a scris aceste poezii acum sute de ani, dar ele sunt mai actuale ca niciodată. A folosit întotdeauna animale pentru a le arăta oamenilor părțile urâte din ei și felul în care aceștia construiesc lumea prin faptele lor. Fabulele sunt pline de ironii, satiră la adresa caracterului uman, dar formate din cuvinte simple pe care să le înțeleagă toată lumea. Au devenit operele cele mai cunoscute din cariera autorului, deși La Fontaine a scris multe alte cărți de valoare. Din serie fac parte Lupul prefăcut păstor, Iepurele și broasca țestoasă, Corbul și vulpea, Greierele și furnica , Cocoșul și vulpoiul. Fiecare poveste scoate în evidență consecințele unui păcat, a unui cusur extrem de des întâlnit în societate, precum lăcomia, lenea, aroganța etc. Astfel, cei mici învață că fiecare faptă are o consecință și că unele atitudini sau comportamente nu sunt potrivite. Nu e bine să ne supraestimăm în comparație cu ceilalți, să credem că suntem invincibili sau fără greșeală . E bine să ne apreciem întâi pe noi înșine pentru a putea să-i apreciem și pe ceilalți.
Pe colțul fiecărei pagini există o întrebare, un îndemn, o cerință care să le testeze celor mici perspicacitatea și atenția la detaliile poveștii. Cărțile le găsiți aici. Seria Mami și tati se poartă ciudat conține întâmplări neobișnuite despre fapte foarte obișnuite. Întâmplări de zi cu zi sau comportamente ale adulților care par ciudate în ochii celor mici, explicate pe îndelete și foarte, foarte amuzante. După succesul celorlalte trei titluri din serie, Ioana revine cu o carte specială, numai bună de citit în fața bradului, cu o ciocolată caldă alături. Crăciunul se apropie cu pași repezi, iar părinții lui Micuț au hotărât deja că acesta va fi unul special. Plini de idei și gânduri trăsnite, aceștia decid că nu vor mai respecta nicio tradiție și se vor bucura de zilele de sărbătoare într-un alt mod. Împodobesc ficusul cu bucăți de șuncă, roșii cherry și cașcaval afumat. În loc de turtă dulce, se pregătește o turtă cu varză acră. Cumpărăturile pentru Crăciun conțin ceai de slăbit, perie de pieptănat renii și cremă pentru genunchii bătrâni ai Moșului. În loc să cânte colinde, le fac o vizită vecinilor și îi pun pe aceștia să cânte în schimbul câtorva mere, nuci și bomboane. Apoi mami și tati se îmbracă în costume de baie și urmăresc un film numit Vacanță la plajă. Ciudățeniile parcă nu se mai termină. În timp ce Micuț privește mirat tot ce se întâmplă, părinții lui continuă să facă lucruri care nu se fac în preajma Crăciunului... Oare cum se va termina toată tărășenia? Ioana spune că această serie a scris-o împreună cu copiii ei, distrându-se de minune la fiecare ciudățenie așternută pe hârtie și imaginându-și reacțiile cititorilor. Ioana e o autoare extrem de cunoscută, nemaiavând nevoie de nicio prezentare. Scrie despre copii și părinți în special și despre viață în general. Cărțile ei sunt un balsam pentru suflet și minte, majoritatea fiind scrise pentru a veni în sprijinul părinților cu idei și sugestii pentru o educație blândă.
Cartea o găsiți aici. Cred că cea mai mare dilemă a părinților e cum să-și crească copiii într-o lume în care valorile morale pierd tot mai mult teren în fața aroganței, a supraestimării, a bogăției materiale. Înafară de a-i asigura copilului tău cele necesare pentru satisfacerea nevoilor primare, cum îl înveți valoarea timpului, a prieteniei, a iubirii? Cum îi insufli valorile care îl vor ajuta să treacă peste greutăți, să aprecieze oamenii din jurul lui și să se simtă împlinit? Cum îl pregătești pentru jungla în care trăim? Cum va face diferența dintre bine și rău într-un spațiu dominat de nuanțe de gri? Cartea de față conține povestiri despre prietenie, bunătate, respect, despre valori care îi vor ajuta pe cei mici să facă față oricărei provocări și să găsească împlinirea de care au nevoie pentru a fi fericiți. După fiecare poveste, există o morală a acesteia, câteva explicații despre valorea prezentată și aplicabilitatea ei în viața de zi cu zi. Într-o lume atât de plină de incertitudini și în continuă schimbare din toate punctele de vedere, cel mai dificil e să te găsești pe tine. Cartea e o terapie pentru suflet, atât pentru copii, cât și pentru părinți, profesori și învățători, cei care pun bazele caracterului unui copil. Personal, cel mai greu mi se pare să îi învât pe copiii mei empatia. Și cred că sunt mulți părinți care se confruntă cu această situație. Copiii noștri au un alt fel de copilărie față de noi, își văd visele cu ochii extrem de repede, dorințele li se îndeplinesc la o simplă mișcare și sunt suprasaturați de jucării, cărți, jocuri sau alte distracții. Cum îi fac să înțeleagă că nu toți copiii sunt la fel de norocoși? Cum le explic că mai există copii care nu au ce mânca, care își fac temele la lumina lumânării și care învață pentru a scăpa de sărăcie? Cum îi fac să se pună în situația altora mai puțin norocoși când ei au deja totul de când s-au născut? Cum îi fac să înțeleagă că nu li se cuvine totul, că lucrurile și confortul pe care le avem sunt o binecuvântare? Poate că asta e singura comparație care merită să stea în picioare - comparația cu cei mai puțin norosoși decât tine și nu cu cei care au mai mult. Aceste diferențe dintre copii și adulți ies tot mai tare în evidență de când a început pandemia și se adâncesc pe zi ce trece. Tocmai de aceea cred că empatia ne va salva într-un final, dacă suntem suficient de conștienți și dacă pregătim din timp generațiile care vin din urmă. Cartea o găsiți aici.
|
Categories
All
Archives
April 2024
|