Profesorul Habacuc Tibatong locuia pe insula Titivu și învăța animalele să vorbească. Din păcate, fiecare dintre ele avea un mic defect de vorbire. Profesorul citea foarte multe cărți , avea un suflet mare și adoptase un băiat fără părinți pe care îl creștea ca pe propriul fiu. Băiatul se numea Tim Pată-de-Cerneală și locuia într-o casă construită în copac. Într-o zi liniștită, locuitorii insulei au rămas mirați la vederea unui mic aisberg care plutea pe mare. Aisbergul se îndrepta direct spre ei și strălucea în soare, începând să se topească. Înăuntru se afla un ou imens, dar nimeni nu știa cine urma să iasă din el. Misterul îi necăjea zi și noapte, iar când în sfârșit oul s-a spar, profesorului nu i-a venit să creadă. Era un pui de Urmel, o reptilă preistorică aparent dispărută de pe fața pământului. Puiul se atașează imediat de Purcică și o alintă spunându-i mama. Profesorul îi amenajează o cameră lui Urmel, iar butoiul în care își făcea Purcica somnul de frumusețe este mutat pentru ca ea să fie tot timpul aproape de noul membru al familiei. Purcica îl hrănea cu lapte de cocos sau piure de banane, îl plimba cu căruciorul și îi citea povești. Seara, când Purcica începea să citească, era momentul preferat al lui Urmel. Voia să audă mereu povestea cu Zâna-Purceluș. Purcica îl învață să meargă, iar Tim îl încurajează să se cațere în copaci și îi povestește despre pădure, plante și gâze. Apoi Urmel a învățat să zboare și s-a adaptat foarte bine la noul mediu de viață. Se înțelegea bine cu toată lumea și era nespus de fericit până când profesorul s-a hotărât să-l învețe să vorbească... Pe Urmel îl mai așteaptă multe aventuri incitante, așa cum veți vedea în volumele următoare... Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Leave a Reply. |
Categories
All
Archives
April 2024
|