Ilustrații de Paolo Proietti În inima pădurii se afla o cutie misterioasă. Avea două găuri în mijloc și era suficient de mare ca să te ascunzi în ea. Animalele curioase s-au apropiat de cutie și și-au pus întrebări unele altora. Nimeni nu știa cine adusese acea cutie sau dacă se afla ceva în ea. Din senin, cutia a început să se scuture. Animalele s-au dat un pas înapoi și apoi au strigat spre locatarul cutiei să iasă de acolo. Din cutie s-a auzit un NU hotărât. Ursul a sugerat că cel / cea din cutie nu își găsește locul în pădure, iar veverița credea că probabil are o zi proastă și nu are chef să vadă pe nimeni. În cele din urmă, bufnița a concluzionat că teama este cea care îl face pe locatar să se ascundă. Animalele s-au hotărât să organizeze o petrecere, cea mai frumoasă și mai mare din câte au existat vreodată în pădure, pentru a-i insufla curaj celui ascuns în cutie. Dar nu s-a întâmplat nimic. Animalele au plecat la culcare, cu speranța că mâine vor găsi o soluție la această dilemă. Au încercat să îl ademenească pe locatar cu mâncare, dar fără niciun rezultat. În ziua următoare, nori amenințători umpleau cerul. Animalele au protejat cutia rând pe rând, pentru a o feri de ploaia care urma să vină. În momentul în care picături mari au început să ude pământul, cutia a fost dusă la adăpost și s-a deschis cu un fâlfâit de aripi... Atunci animalele au înțeles prezența cutiei în pădure și rolul lor în această căutare misterioasă. Oaspetele timid le-a devenit prieten bun și nu există nimic mai bun pe lumea asta decât o prietenie sinceră. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Ilustrații de Adriana Roșculeț Andreea Lițescu și-a dorit dintotdeauna să zboare, iar în prezent este pilot-comandant, una dintre puținele femei din lume aflate la comanda unui avion de pasageri. Această carte, inspirată din propria copilărie și drumul către împlinirea visului său, este menită să îi inspire pe cei mici să-și urmeze visele orice ar fi. O poveste menită să insufle curaj și speranță, să ne reamintească de puterea pe care o avem în noi și de care nu ar trebui să ne îndoim niciodată. Povestea Lunei este povestea Andreei și a tuturor oamenilor care au știut de la început ce vor să devină în viață, a tuturor celor care au simțit o chemare încă din copilărie, făurindu-și propria cale. Povestea Lunei începe dinainte de a se fi născut, într-un avion cu care mama ei călătorea. Fetița se afla încă în burtică și s-a îndrăgostit iremediabil de zbor, fără să știe că și-a ales calea. Luna a fost un copil curios încă de la început, dornic să afle despre tot ceea ce o înconjoară. Avea o afinitate nebănuită pentru avioanele de jucărie, păpușile fiind doar niște accesorii care călătoreau în lume sub atenta supraveghere a fetiței. Era atrasă de păsări și de capacitatea lor ireală de a zbura, se întreba mereu cum ar fi să aibă această putere de a se plimba prin cerul infinit. Visul ei a început să se contureze odată cu prima vizită la aerodrom, când tatăl ei i-a arătat avioanele și i-a explicat cum funcționează. Luna era fascinată, îndrăgostită și dornică mai mult ca niciodată de a zbura. Părinții nu au fost surprinși când le-a spus că vrea să devină pilot, știau cumva dintotdeauna că fata lor va zbura. Primul zbor nu a făcut decât să-i întărească convingerea de a lupta pentru visul ei și astfel a început un drum lung, plin de necunoscute. În ciuda greutăților și a anilor mulți de studiu, Luna era fericită, împlinită. Pășea pe calea visului tău, apropiindu-se tot mai mult cu fiecare pas făcut. Astăzi zboară cu aceeași plăcere, simțind aceeași bucurie inexplicabilă de a exista în înaltul cerului, de a face parte din ceva măreț și fascinant. Cartea o găsiți aici.
Kipper era un cățel extrem de ordonat. De cum s-a luminat de ziuă s-a apucat să-și facă curățenie în coșuleț. A îndepărtat pătura mirositoare și jucăriile roase, dar a constatat că locul său de dormit nu mai era la fel de confortabil. Degeaba se tot răsucea, nu găsea nicio poziție în care să poată dormi liniștit. A ieșit supărat din casă și a văzut două rațe care dormeau stând într-un picior. Kipper a încercat și el, dar se clătina foarte tare. Apoi s-a gândit că va reuși să doarmă într-un ghiveci de flori la fel ca pitulicile care își făcuseră cuib acolo. Ghiveciul era prea mare pentru el, așa că e renunțat la idee. Necăjit nevoie mare, Kipper încearcă și alte variante de pat - un cuib din crenguțe ca cel al veverițelor, iarba înaltă în care oițele păreau extrem de mulțumite, chiar și frunza unui nufăr din mijlocul lacului. S-a gândit până și la o vizuină răcoroasă ca cea a bursucului. Nimic nu a funcționat așa cum se aștepta. Kipper s-a întors la coșulețul său, a pus pătura veche înapoi, a adunat jucăriile roase și a ajuns la concluzia că patul său e cel mai confortabil din lume. A adormit imediat... Kipper este un personaj extrem de îndrăgit de copii și părinți deopotrivă, cărțile din serie aducându-i lui Inkpen faima internațională. La începutul cărții, autorul se declară fericit datorită faptului că volumele sale au fost răsfoite de atâtea mâini din întreaga lume. Până în prezent, la editura Nemi au apărut volumul de față și Noul prieten al lui Kipper și cu siguranță aventurile acestui cățel nu se vor opri aici. Kipper este curios, entuziast, preocupat de ceea ce-l înconjoară și supus greșelii la fel ca toți ceilalți. Dar partea bună a aventurilor sale e că de fiecare dată învață ceva nou și cititorii odată cu el.
Cartea o găsiți aici. Acasă e un cuvânt simplu și încărcat de semnificații. Când suntem copii ne gândim la un loc sau o clădire în care am crescut, iar când devenim adulți devine un sentiment pe care îl avem în suflet în prezența oamenilor pe care-i iubim. Acasă arată diferit pentru fiecare dintre noi, iar casele sunt de toate felurile pe măsură ce trecem de la un continent la altul. Există case plutitoare, case imense precum zgărie-norii din New York, case în copac sau case mobile. Această carte ne propune o călătorie prin întreaga lume pentru a descoperi diferite tipuri de case, care mai de care mai interesante. Una dintre cele mai interesante și solide construcții din lume o reprezintă iglul, casa construită din zăpadă și încălzită cu ajutorul pieilor de animale. Clădirile extrem de înalte precum zgârie-norii din New York sau Shanghai reprezintă adevărate minuni arhitecturale în care locuiesc o mulțime de oameni. Un alt exemplu de eleganță și construcție solidă, bine gândită este castelul. O fortăreață în care cei mai bogați oameni ai lumii au locuit din cele mai vechi timpuri. Multe castele au ajuns astăzi muzee pe care le poate vizita toată lumea și reprezintă o incursiune în trecut, păstrând între zidurile lor povești nespuse. Casele plutitoare din Cambodgia sau Londra sunt alte exemple ale inteligenței și inegeniozității umane. În Tunisia de exemplu există case-peșteri, construite în subteran, iar în Mongolia există iurtele, case mobile folosite de mii de ani de crescătorii de vite. Cartea conține pagini care se deschid (așa cum puteți vedea în poza de mai jos) pentru a oferi o imagine detaliată din interiorul unui tip de casă, paginile fiind presărate cu informații și curiozități despre modul de construcție, utilitatea anumitor încăperi și felul în care oamenii au gândit construcția. Ilustrațiile sunt extrem de frumoase și foarte detaliate, motiv bun pentru a testa atenția celor mici la amănuntele mai puțin vizibile la prima vedere. Îmi plac foarte mult acest gen de cărți, care seamănă cu enciclopediile, doar că sunt bazate pe un singur subiect. Conțin foarte multe informații, curiozități și povești despre lume, un bun prilej de a ne îmbunătăți cultura generală. Îmi place diversitatea lor și faptul că cei mici au ocazia să învețe despre obiceiurile oamenilor din întreaga lume, modurile în care își construiesc casele și comunitățile și felul în care interacționează cu ceilalți.
Cartea o găsiți aici. Ursul Mișu este cel mai nou personaj apărut la editura Univers, alături de care micii cititori vor avea parte de aventuri nemaipomenite. Seria numără până acum trei volume - Ursul Mișu și acvariul, Ursul Mișu la scăldat, Ursul Mișu și aniversarea. Ursul Mișu trăiește într-o cabană de la marginea pădurii. înconjurată de o curte mare și o grădină de legume. Locuiește împreună cu cel mai bun prieten al său, peștele Cașalot și adoră să mănânce miere. Prima aventură are legătură cu Cașalot - Mișu încurcă acvariul peștelui cu borcanul de miere și se trezește cu acvariul înțepenit pe capul lui. Nu știe cum să scape și să îl salveze pe Cașalot. Fiecare încercare se dovedește a fi un dezastru, iar ursul e din ce în ce mai disperat. Într-o zi obișnuită de luni, după tradiția pe care și-a format-o de mult timp, Mișu pleacă la scăldat împreună cu Cașalot. Dar odată ajunși la râu, lucrurile se complică. Vidra, care pescuia de zor, îl avertizează pe Mișu că există un monstru în lac și că ar fi mai bine să nu înoate acolo. Iar vorbele Vidrei par să se materializeze curând. Acvariul lui Cașalot se răstoarnă și începe să se scufunde. În ciuda fricii, Mișu sare în lac pentru a-și salva cel mai bun prieten. În cele din urmă, Mișu decide că cea mai bună idee e o baie în cada lipsită de pericole sau monștri. În ziua aniversării sale, Mișu se trezește cu gândul de a mânca ceva bun și a lenevi toată ziua în hamacul din grădină. Dar realitatea îi amintește că le-a promis o petrecere specială tuturor prietenilor săi și nu a reușit să pregătească nimic. Aceștia îi cântă deja la ușă și îi fac diverse urări. Ursul îi duce pe toți în livadă și începe să improvizeze diverse jocuri și activități pentru ca prietenii săi să nu-și dea seama că a uitat complet de petrecere. Aventura începe cu adevărat când Mișu propune jocul de-a Baba Oarba. În febra jocului, legat la ochi, se rostogolește peste deal și aterizează în camionul cu fân al fermierului Pufulete. Nu realizează ce s-a întâmplat și continuă să-și caute prietenii. Ajunge tocmai pe spatele taurului de la fermă și abia atunci își dă seama că a dat de necaz. Băiețelul meu de aproape 3 ani a fost super încântat de ursul Mișu (e mare fan urși) și ne-am distrat grozav citindu-i aventurile. Cărțile pentru copii au o putere specială - ne încetinesc din ritmul nostru nebun și ne oferă un strop de bucurie, o clipă de liniște petrecută alături de cele mai importante ființe din viața noastră. Cărțile le găsiți aici.
Ilustrații de Alexia Udriște Au trecut aproape 2 ani de când am scris despre primul volum din seria Cronicile Pădurii și povestea merge mai departe. Cerbul Carvin cel Roșu a ajuns rege, iar timpul a trecut în zbor. Carvin a câștigat respectul tuturor cerbilor din pădurea Hora Brazilor, a devenit tată și a încercat să fie un rege demn de respect. Copiii săi - Rex, Regent, Rector și Riva - au avut parte de o copilărie idilică, multe aventuri, șotii și clipe de neuitat petrecute în familie. Au crescut văzând cu ochii și au devenit demni de mândria tatălui lor. Venise vremea ca unul dintre ei să devină rege, deși Carvin era în continuare cel mai puternic cerb din ținut. Însă pentru a câștiga statutul de rege, oricare dintre ei trebuia să treacă niște teste pentru a-și dovedi curajul în fața tuturor. Dar oare curajul este de ajuns pentru a fi un rege bun? Fidel tradițiilor cu care crescuse, Carvin este pus în încurcătură de propriii copii, care au idei total diferite despre calitățile pe care ar trebui să le aibă un rege. Ei consideră că curajul nu este de ajuns, fiind nevoie și de alte calități pentru ca ceilalți să îl respecte și să aibă încredere în el. Cei patru încep să se pregătească pentru confruntarea finală, iar tatăl lor nu bănuiește că va trebui să se adapteze schimbării, aceasta fiind una dintre certitudinile vieții și un atu care ne permite să mergem mai departe. Schimbarea este inevitabilă și reprezintă singura cale spre progres. Alec Blenche este autorul mai multor serii de cărți extrem de îndrăgite de cei mici - Jup, un pisoi de soi, Călătoriile lui Erus, Cronicile Pădurii. Cartea de față este ultimul volum al seriei Cronicile Pădurii și este o poveste din care cei mici pot învăța ce înseamnă curajul, demnitatea, morala, iubirea și prietenia.
Cartea o găsiți aici. Frida Kahlo a fost o artistă de excepție, reprezentantă a curentului suprarealist. Originară din Mexico City, visa să devină medic până când un accident de autobuz i-a spulberat viitorul. A urmat o perioadă lungă de recuperare, iar Frida a rămas cu dureri atroce toată viața. Și-a îndreptat atenția spre pictură, tablourile sale fiind pline de viață și de culoare. A transcris în ele toate experiențele care i-au fost luate în urma accidentului, tot ceea ce voia să trăiască și nu putea datorită limitelor impuse de propriul corp. A trăit o poveste de dragoste tumultoasă alături de pictorul Diego Rivera, cei doi trecând însă peste toate obstacolele reale sau imaginare pe care le-au întâmpinat de-a lungul relației. Dramele personale și suferința prin care a trecut s-au reflectat în arta pe care Frida a lăsat-o moștenire lumii întregi, fiind și astăzi un reper al curentului suprarealist. Cartea Mariei Gianola, asemenea celei despre Leonardo da Vinci, o prezintă pe celebra artistă prin ilustrații și detalii specifice vieții pe care a trăit-o. Astfel, cei mici pot să o cunoască mai îndeaproape pe Frida și să recunoască elementele care o caracterizează - atât cele din viața personală, cât și cele care descriu arta sa. De acceași autoare au mai apărut Incredibilul jurnal secret al lui Leonardo și Incredibilul jurnal secret al lui Mozart. Carțile le găsiți aici.
Familia Iepuretti este cea mai nouă colecție pentru cei mici apărută la editura Univers. Pe parcursul celor patru anotimpuri, Leila, frații și părinții săi, trec printr-o mulțime de aventuri și duc alături de ei în călătorii fascinante. Familia de iepurași trăiește pe dealul păpădiilor, în prezent acoperit de zăpadă. Toată familia se pregătește de săniuș, înafară de Leila, care nu vrea să plece fără perechea de mănuși preferată. După multă distracție și voie bună, toată lumea se întoarce acasă, unde focul trosnește în sobă și totul e cât se poate de primitor. Primăvara sosește pe neașteptate. Zăpada s-a topit, florile au început să își arate capetele și totul devine verde intens. Familia Iepuretti merge în vizită la bunici, care locuiesc de cealaltă parte a râului. Ca de obicei, Leila face mofturi la micul dejun și se ridică de la masă cu burta goală. Pe drum, toți se opresc să culeagă fragi pentru ca bunicii să pregătească un gem delicios. Odată ajunși, toată familia se pune pe treabă, iar mirosul și aspectul gemului care fierbe la foc mic îi trezește Leilei o foame neașteptată. Le promite fraților săi că a doua zi va pregăti pentru toți tartine cu gem. Primăvara a zburat la fel de repede ca iarna, urmată în scurt timp de anotimpul bălăcelilor și al razelor de soare ce inundă fiecare colțișor. Copiii familiei Iepuretti se pregătesc să meargă la râu ca să o ajute pe mama lor să spele rufele, după care vor face un picnic delicios. După o muncă asiduă, încep săriturile în apă, întrecerile și scufundările. Timpul trece repede, iepurașii se joacă și râd toată ziua... Vara totul pare lipsit de griji, atât de calm de parcă timpul ar încetini pentru totdeauna. Tatăl sosește aproape de lăsarea serii cu toate materialele necesare pentru montarea unui cort. Iepurașii își vor petrece noaptea sub cerul liber, bucurându-se de curgerea lină a râului din apropiere și de strălucirea stelelor. După o vară plină de aventuri și distracție, a sosit anotimpul castanelor, al frunzelor colorate și al pregătirii pentru iarnă. Familia Iepuretti adună provizii din timp - castane, dovleci, lemne pentru foc. Singura care nu ajută la pregătiri este Leila, care stă bosumflată într-un colț. Vrea să învețe să meargă pe bicicletă fără roțile ajutătoare, dar nimeni nu are timp pentru ea. Fiindu-i milă de ea, Sam încearcă să o ajute. După nenumărate căzături și exerciții, Leila reușește să își mențină echilibrul . A mai trecut un an din viața familiei Iepuretti și un nou ciclu urmează să își facă apariția. Leila trage în piept mirosul toamnei, al frunzelor uscate și se gândește ce mult a crescut și cât a învățat în toate cele patru anotimpuri... Alături de familia Iepuretti, cei mici vor avea ocazia să descopere toate activitățile și întâmplările specifice fiecărui anotimp, toate lucrurile pe care natura ni le oferă în fiecare sezon și toate lucrurile simple de care ne putem bucura în fiecare zi a anului. Totodată, pe parcursul celor patru anotimpuri, personajul principal se schimbă, crește și experimentează o mulțime de lucruri noi alături de familia sa.
Cărțile le găsiți aici. Cartea lui Charlie Mackesy e una dintre acelea de care te îndrăgostești instant, un fel de pansament pentru suflet pe care să-l aplici atunci când simți cea mai mare nevoie. Am primit-o în preajma Crăciunului într-un pachet care conținea mici bucurii, un kit perfect de relaxare în fața bradului. Cartea este un dialog despre prietenie, iubire, viață, emoții. Cei patru prieteni - băiatul, cârtița, vulpoiul și calul - își pun întrebări unul altuia, reflectând la lucrurile importante ale vieții, la felul în care ne raportăm la ceilalți și cum ne pierdem pe noi înșine în tumultul lumii. Fiecare dintre cei patru se simte la un moment dat neîncrezător în forțele proprii, temător că nu va fi iubit pentru ceea ce este, plin de speranță sau visător. Conversând constant, prin cuvinte puține și tăceri care spun multe, cei patru ajung la concluzia că viața merită trăită indiferent de nesiguranțe. Cele mai importante lucruri din viață sunt cele pe care nu le poți cumpăra cu bani și nici nu le poți obține prin subterfugii. Prietenia, iubirea și încrederea în tine se câștigă cu sinceritate, deschidere, vulnerabilitate. Una dintre cele mai frumoase replici e răspunsul cârtiței la întrebarea băiatului din imaginea de mai jos. Faptul că ne comparăm cu ceilalți e cel mai mare rău pe care ni-l facem fără să conștientizăm cu adevărat. Judecând viața cuiva prin prisma imaginilor perfecte de pe rețelele de socializare, analizând strălucirea și aparenta bunăstare pe care celălalt decide s-o arate lumii, ne simțim mici prin comparație, ne disecăm viața bucată cu bucată și considerăm că nu am realizat atât de multe lucruri, că nu am trăit suficient, că nu am câștigat banii pe care îi meritam. Însă în spatele acestor imagini perfect modificate se află de multe ori nesiguranță, panică, durere, frustrare și tristețe. Toate sunt împachetate frumos într-o poză reușită, iar acest lucru reprezintă paradoxul vremurilor noastre. Vulnerabilitatea nu se arată, ci se ascunde adânc. În fața celorlalți trebuie să fim invincibili, puternici și plini de curaj, chiar dacă în interior ne tremură sufletul de frică. Cartea o găsiți aici.
În 2020 s-au organizat pentru prima dată concursurile Vreau să fiu ilustrator la Humanitas Junior! și Vreau să fiu povestitor la Humanitas Junior! în urma cărora a apărut volumul O vacanță de 10 + : Povești născocite și desenate astă-vară. Inițiativa celor de la Humanitas Junior a fost primită cu entuziasm de cei mici, fiind un motiv să-și folosească imaginația și resursele pentru a evada din realitatea impusă de pandemie (departe de școală și de prieteni, nevoiți să se acomodeze cu noua normalitate) . Cartea aventurilor minunate. Povestite și desenate este rezultatul celei de-a doua ediții a concursurilor și este în întregime scrisă și ilustrată de cei mai talentați participanți. Mi se pare minunat și extrem de încurajator pentru toți cei cărora le-a apărut numele pe aceste coperți, un simplu pas către visele lor împlinite. Poveștile copiilor sunt despre prietenie, iubire, vise, temeri și curiozitatea aceea specifică copilăriei. Cred că fiecare întâmplare este inspirată din viața lor reală sau reprezintă un vis după care tânjesc, ceva extraordinar pe care speră să-l trăiască la un moment dat. Îmi plac cărțile scrise de copii pentru copii, au o inocență și o magie aparte, iar ca adult e imposibil să nu fii cuprins de nostalgie. Mi se pare atât de util să încurajăm generațiile tinere să-și urmeze visele, să lupte pentru ceea ce vor, pentru cauze nobile, să-și transforme pasiunile în joburi - lucruri de care bunicii și părinții noștri nu au avut parte, iar restricțiile și prejudecățile s-au perpetuat deja de câteva generații. Prin intermediul acestor concursuri și recunoașteri ale talentului autentic , copiii vor prinde curaj să își urmeze pasiunile, indiferent dacă acestea sunt considerate de viitor sau nu. Cineva spunea odată că dacă faci ceea ce îți place nu va trebui să muncești niciodată și cred că generațiile tinere cred foarte tare în această zicală. Creativitatea și imaginația bogată, cunoștințele uimitoare pe care le dețin de la vârste fragede le dau încredere că vor reuși acolo unde generațiile anterioare nu au avut suficient curaj să o facă. Cartea o găsiți aici.
|
Categories
All
Archives
April 2024
|