Alex Rovira, Francesc Miralles - Povești pentru copii fericiți

Cred că cea mai mare dilemă a părinților e cum să-și crească copiii într-o lume în care valorile morale pierd tot mai mult teren în fața aroganței, a supraestimării, a bogăției materiale. Înafară de a-i asigura copilului tău cele necesare pentru satisfacerea nevoilor primare, cum îl înveți valoarea timpului, a prieteniei, a iubirii? Cum îi insufli valorile care îl vor ajuta să treacă peste greutăți, să aprecieze oamenii din jurul lui și să se simtă împlinit? Cum îl pregătești pentru jungla în care trăim? Cum va face diferența dintre bine și rău într-un spațiu dominat de nuanțe de gri? 

Cartea de față conține povestiri despre prietenie, bunătate, respect, despre valori care îi vor ajuta pe cei mici să facă față oricărei provocări și să găsească împlinirea de care au nevoie pentru a fi fericiți. După fiecare poveste, există o morală a acesteia, câteva explicații despre valorea prezentată și aplicabilitatea ei în viața de zi cu zi. Într-o lume atât de plină de incertitudini și în continuă schimbare din toate punctele de vedere, cel mai dificil e să te găsești pe tine. Cartea e o terapie pentru suflet, atât pentru copii, cât și pentru părinți, profesori și învățători, cei care pun bazele caracterului unui copil. 

Personal, cel mai greu mi se pare să îi învât pe copiii mei empatia. Și cred că sunt mulți părinți care se confruntă cu această situație. Copiii noștri au un alt fel de copilărie față de noi, își văd visele cu ochii extrem de repede, dorințele li se îndeplinesc la o simplă mișcare și sunt suprasaturați de jucării, cărți, jocuri sau alte distracții. Cum îi fac să înțeleagă că nu toți copiii sunt la fel de norocoși? Cum le explic că mai există copii care nu au ce mânca, care își fac temele la lumina lumânării și care învață pentru a scăpa de sărăcie? Cum îi fac să se pună în situația altora mai puțin norocoși când ei au deja totul de când s-au născut? Cum îi fac să înțeleagă că nu li se cuvine totul, că lucrurile și confortul pe care le avem sunt o binecuvântare? Poate că asta e singura comparație care merită să stea în picioare - comparația cu cei mai puțin norosoși decât tine și nu cu cei care au mai mult. Aceste diferențe dintre copii și adulți ies tot mai tare în evidență de când a început pandemia și se adâncesc pe zi ce trece. Tocmai de aceea cred că empatia ne va salva într-un final, dacă suntem suficient de conștienți și dacă pregătim din timp generațiile care vin din urmă. 

Cartea o găsiți aici.