Mark Lowery - Călătoria mea cu Charlie

Cred că mi-am dorit frați/surori de când mă știu. Nu exista ocazie sau sărbătoare în care se impunea să îmi doresc ceva cu tot dinadinsul și să nu cer ca această dorință să îmi fie satisfăcută. Nu s-a întâmplat acest lucru, am rămas singurul copil al familiei, dar cred în continuare că viața alături de un frate/soră e minunată, plină de complicități, povești la ceas de seară și dragoste infinită. Citind cartea lui Mark Lowery, o poveste emoționantă despre dragoste și sacrificiu, mi-am amintit de dorința arzătoare din copilăria mea și am simțit această lipsă mai acut decât oricând. 

Călătoria mea cu Charlie urmărește drumul inițiatic al unui copil special, născut mult prea devreme, norocos peste măsură, însă speriat de toate posibilitățile lumii în care trăiește. Fiind un mare prematur (născut cu cincisprezece săptămâni mai devreme), Charlie și-a petrecut primele trei luni din viață într-un spital. Când în sfârșit a făcut cunoștință cu fratele lui mai mare, Martin, acesta din urmă a simțit o nevoie imensă de a-l proteja, a-l ține aproape și a-l iubi pentru totdeauna. Pentru Charlie, toată această grijă excesivă reprezintă o corvoadă, fiind un copil extrem de independent și hotărât să se descurce singur în orice situație. Atunci când Martin îl trezește într-o dimineață, spunându-i că vor pleca într-o călătorie specială, Charlie nu protestează prea mult. Martin are grijă de toate aspectele ca să nu dea prea mult de bănuit. Planul lui e să îi ofere puțină fericire fratelui său. Iar singura soluție e la îndemână e să îl scoată din zona lui de confort și din aria de protecție exagerată a părinților lor...

Ceea ce nu veți bănui după ce citiți paragrafele anterioare e surpriza de proporții care pândește aproape de finalui romanului - o amintire îngropată adânc în sufletul lui Martin, o amintire de care vrea să fugă cu orice preț se insinuează atent în prezentul dureros, amintindu-i adevăratul scop al călătoriei și ceea ce simte pentru fratele său. Călătoria mea cu Charlie e o poveste tristă, o poveste de dragoste care îți va frânge inima și ți-o va lăsa ruptă în mii de bucățele. Mi-a amintit de Mincinoșii lui E. Lockhart, nu doar din cauza surprizei de la final, ci și a duioșiei cu care personajul principal își amintește unele întâmplări din trecut și incapacitatea acestuia de a merge mai departe, trâind în același timp în două dimensiuni temporale. 

​Cartea o găsiți aici. 

---