Andreea Iatagan - Spiridușii luminii. Ilustrații de Ionuț Robert Olaru

Ploaia curcubeu, prima carte scrisă de Andreea, a fost una dintre preferatele mele anul trecut. O poveste atât de caldă, de empatică și de plină de bucurie rar mi-a fost dat să întâlnesc. Mi-a fost dor de Carla, puiul de libelulă puțin diferit de ceilalți din Ținutul Insectelor, care vrea să schimbe lumea prin zâmbete și neastâmpăr. De data aceasta, Carla are parte de o nouă aventură, în care este nevoită să își găsească propriul drum, chiar dacă ceilalți nu au încredere în puterile sau talentele ei...

​Totul începe cu o zi înainte de serbările școlii. Toți par să știe deja la ce se pricep cel mai bine, înafara de Carla, care nu considera că are vreun talent deosebit. Profesoara o încurajează și îi dă timp de gândire, iar Carla are parte de o întâlnire neașteptată care îi luminează mintea. A doua zi, anunță pe toată lumea din ținut că va fi Explorator. Înainte să pornească în călătorie, primește de la bondarița Rita un carnețel din frunze ruginii, în care să își noteze descoperirile și gândurile. Marea aventură nu începe prea grozav - Carla nu mai dormise niciodată singură, în întuneric, iar a doua zi o furtună o obligă să se adăpostească în crăpătura unui copac. Copacul era enorm și fiecare ramură foșnea și fremăta. Toate frunzele copacului erau acoperite de ființe micuțe, care se scărpinau încontinuu . Scarpinandu-se pe una dintre aripi, Carla se prezintă în fața omuleților, care nu aveau nume. Pur și simplu erau. Toată existența lor se rezuma doar la mâncare, somn și scărpinat. Dar ei îi promit Carlei că a doua zi, dis de dimineață, se vor aprinde. Și, într-adevăr, în mijlocul nopții, piticuții au început să se aprindă asemenea beculețelor de Crăciun, luminând întregul copac. După care au început să se scarpine din nou, că și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Carla pleacă bucuroasă din copacul cel falnic, ducând în Ținutul Insectelor un cadou prețios din partea noilor ei prieteni...

Micuța libelulă reușește, prin simplitatea și inocența ei, să le transmită micilor cititori două lucruri importante - să îți asculți mereu inima, căci ea știe cel mai bine ceea ce poți duce ; să nu te lași niciodată definit de ceea ce alții consideră că ești - pur și simplu fii, fără să te justifici mereu. Iar aceste mesaje sunt cu atât mai grăitoare, cu cât trăim într-o lume care ne spune constant ce să fim, cum să fim, ce să simţim, când şi pentru cine, când să ne indignăm sau să ne revoltăm, ce să cumpărăm şi de unde, ce ne defineşte sau nu etc. Societatea este plină de cvasi-modele pentru absolut fiecare acţiune a vieţii noastre, iar cei mici învaţă din exemplele pe care le văd în jurul lor. Dar lecţia care nu e predată de către nimeni, în nicio şcoală e iubirea de sine. Iar iubirea asta se învață de obicei pe calea grea, prin experiențe menite să ne schimbe și oameni apăruți în viața noastră pentru a ne da niște lecții. Poate că ar fi bine să ni se spună tot mai des să ne iubim pe noi prima dată, ca să-i putem iubi și pe ceilalți. 

Nu pot să închei fără să amintesc de ilustrațiile minunate ale lui Ionuț Robert Olaru, care apar și în prima carte a Andreei - adevărate tablouri pline de lumină, în care te pierzi cu totul pe parcursul lecturii. 

​Cartea o găsiți aici.