K. J. Mecklenfeld - Cartea miracolelor

Ilustrații de Joanna Bucur 

Finn Stormwind are 11 ani și este ucenic-vrăjitor. Are un viitor strălucit în față și un suflet mare. Stăpânește vraja vântului și îl are întotdeauna lângă el pe dragonul Orlando. Dar norocul i se schimbă într-o clipită - este lovit de un fulger și își pierde puterile magice. Este sfătuit de maestrul său să își caute o meserie care să nu implice folosirea magiei, chiar dacă asta va însemna să nu ducă mai departe tradiția familiei sale. O serie de evenimente ciudate încep să se petreacă după această veste, iar Finn va primi o invitație de la bunicul său înstrăinat. Habar nu are că decizia de a-și revedea bunicul îi va schimba viața pentru totdeauna. 

Ajuns în Wintergberg, Finn este întâmpinat cu mare bucurie de înțeleptul său bunic. Revederea lor înseamnă și o a doua șansă pentru Finn, căci va fi din nou ucenic. Bunicul Storwind este convins că puterile lui magice nu au dispărut, o dovadă în acest sens fiind faptul că Orlando nu l-a părăsit după incidentul cu fulgerul. Vrăjitorii spuneau că animagii (dragoni, păsări sau alte animale - fiecare vrăjitor avea unul) pleacă doar atunci când magia a dispărut de tot și își caută un alt partener. Finn nu va fi singur, căci bunicul său are invitați de seamă - trei vrăjitori puternici împreună cu ucenicii lor. Fiecare dintre ei stăpânește un ținut și o forță, iar veștile despre problemele din Ținutul de Răsărit au ajuns la urechile fiecăruia. Au nevoie de un plan și de o strategie. Între timp, ucenicii vor avea timp să se cunoască și să învețe împreună. 

Finn nu bănuiește ce lecții i-a pregătit bunicul său. Lecții care nu au nicio legătură cu magia, ci cu sufletul său. În următoarele zile, Finn va descoperi puterea prieteniei, a încrederii și iubirii de sine, a încrederii în oameni (chiar dacă aceștia nu îți dau motive) și a unui grup unit. Împreună cu ceilalți ucenici, va reuși să dezlege un mister vechi de mii de ani și să înțeleagă că atunci când faci un bine, acesta ți se va întoarce. Binele perpetuat în jurul tău și în lume va fi un ecou al schimbării, al unității și al iubirii. 

După ce ne-a încântat cu aventurile pufoase ale lui Hendrik de Mol, K. J. Mecklenfeld a scris Cartea miracolelor și a trimis-o în lume. După ce am terminat de citit, am ajuns la concluzia că e o carte plină de magie. E scrisă având ca bază virtuțile care într-un final ne vor salva de la dispariție - bunătatea, iubirea, prietenia. E o poveste cu oameni mici , scrisă pentru oamenii mari care au uitat demult valorile moștenite de la străbuni. Pentru oamenii consumați de trecerea inevitabilă a timpului și senzația acută a clipelor pierdute, pentru cei împovărați de griji și anxietatea specifică epocii moderne. Pentru adulții care nu mai știu să comunice cu copiii lor, care au uitat să se joace și să zâmbească, care nu mai știu altceva înfară de bani, timp insuficient și stres.

​Finn este personajul în jurul căruia se încheagă totul, un copil cu un suflet mai mare decât lumea în care trăiește, pregătit mereu să își pună întrebări, să ierte și să privească dincolo de aparențe și răutate. Călătoria sa, care este de fapt un drum al maturizării, are un scop precis - recuperarea puterilor magice, dar la finalul ei, Finn ajunge mult mai câștigat și împlinit decât și-ar fi putut imagina. Bucuria lui sporește atunci când își dă seama că dorința este neînsemnată în comparație cu visul noului său prieten. Iar el are puterea de a transforma acest vis în realitate. Am plâns la finalul cărții - nu din cauza gestului făcut de Finn, ci pentru că astfel de lucruri ar trebui să se întâmple mult mai des între oameni. Ar trebui să fim mai atenți unii cu alții, să ne salvăm de câte ori putem, fără să așteptăm ceva în schimb. Să fim mai prezenți. Mai buni. Mai umani. 

Cartea o găsiți aici.