Judith Kerr - Prostioara lui Mog

Mog e cea mai simpatică pisică din lume. Curiozitatea ei ieșită din comun o îndeamnă să descopere tot ce o înconjoară după bunul plac, fără să ia în seamă ceea ce îi spune familia ei. (Oamenii ăștia...se încurcă în explicații pe care mintea pisicească nu le poate percepe.) 

Noua aventură a lui Mog începe cu explorarea zilnică a grădinii - totul e la locul lui, așa cum trebuie să fie. A doua zi totul se schimbă, căci grădina lui Mog va găzdui o expoziție pentru pisici. Cortul cel mare și alb a fost deja instalat și fâlfâie în bătaia vântului. Speriat de moarte de arătarea aceea ciudată, Mog se refugiază în casă și face o prostioară pe care o regretă imediat. Este trezit de țipete și zarvă mare. Descoperă cu uimire că membrii familiei au descoperit ceea ce a făcut și fuge în pod. Este sigur că acolo nu îl va găsi nimeni. Dar se plictisește repede acolo, iar afară toată lumea îl caută. Mog decide să-și părăsească ascunzătoarea. Cortul cel mare nu mai părea atât de înspăimântător, iar grădina lui reapăruse, la fel de frumoasă ca întotdeauna. Mog găsește o metodă ingenioasă prin care să își facă apariția. Ca de fiecare dată... 

Am menționat-o des pe Mog în recenziile mele, așa că sunt convinsă că mulți copii o cunosc și o îndrăgesc. Pe lângă simplitatea și situațiile amuzante ale poveștilor, cărțile cu Mog reprezintă o explorare a lumii înconjurătoare, cu toate momentele de panică sau rușine derivate din curiozitate. La fel ca și Mog, cei mici sunt extrem de interesați de ceea ce îi înconjoară și se întreabă se multe ori ce s-ar întâmpla dacă ar face anumite lucruri. De aceea e atât de ușor să rezoneze cu pisica asta simpatică și să se amuze pe seama ei. Mog nu e doar curioasă, e incredibil de naivă și de convinsă că are dreptate în tot ceea ce intuiește. Lumea oamenilor în schimb e puțin mai complicată, lucru greu de înțeles pentru o pisică. ​
​
​Cartea o găsiți aici.