O biblie - Philippe Lechermeier

Să rescrii / interpretezi Biblia, fundamentul istoriei noastre, poate părea o misiune imposibilă sau o aroganță nemaiîntâlnită. Philippe Lechermeier a reușit să-i aducă un suflu nou, aproape magic, celei mai vechi povești scrise vreodată. Ilustrațiile minunatei Rebecca Dautremer nu fac decât să ne apropie mai tare de începuturile noastre ca oameni și de vremurile care au modelat una dintre puterile lumii : religia. 

Religia reprezintă un subiect sensibil încă din cele mai vechi timpuri. În secolul vitezei ea constituie o armă împotriva nedreptăților, răutăților din jur și a lumii întregi, la o adică. Religia a creat mulți salvatori, dar a făcut și multe victime. Reprezintă un paradox al omului modern - împărțit între cele lumești și cele spirituale, el uită adesea de unde a pornit, unde îi sunt înfipte rădăcinile. Lumea are pe cât de multe religii, pe atât de multe controverse. Puterea celor credincioși este adesea subestimată, dar ea conduce societatea prin metode subtile. Avem nenumărate exemple în acest sens, am ajuns chiar și la întrebarea : credința e putere sau spălare pe creier? Nu contest credința nimănui, fie ea de origine ortodoxă, catolică sau budistă - ceea ce contest sunt principiile bazate doar pe fundament religios, prejucăți emise în momente nepotrivite și judecata aproape divină  a greșelilor celorlalți din partea unor oameni care se consideră mai presus de cele lumești, fără de păcat și neatinși de ispite. 

O biblie nu este Biblia. Nu își propune să îi convingă pe cei necredincioși, nici să îi ridice în slăvi pe cei care cred. O biblie este formată din povești care doresc să dea un exemplu, fără a încălca în mod voit principiile celor care citesc, fără a judeca persoanele sau faptele lor. Reprezintă o variantă mai simplă de a-i familiariza pe cei mici cu credința, lumea religioasă și personajele care i-au dat viață într-un fel sau altul. 

Referitor la concluziile de mai sus legate de religie, voi spune doar că niciodată nu mi se va părea în regulă o dogmă care instigă la ură, care arată cu degetul un om aflat în necaz, care judecă fără să înțeleagă. Religia reprezintă toleranța față de ceilalți, față de propriile greșeli, indiferent care este numele celui la care te închini. Toleranța nu face excepție pentru anumite clase de oameni, iar această lecție nu nu este predată doar în copilărie, ci de-a lungul întregii vieți, în diverse situații. Ar trebui să spun că marea majoritate a oamenilor a lipsit de la această lecție, prejudecățile fiind cele care ne îndeamnă să mergem până în pânzele albe. Ceea ce nu e normal, nici sănătos. 

​Cartea o găsiți aici.