Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa...(Iulia Iordan - Povești din calendar)

​Ilustrații de Veronica Neacșu 

În vremuri de demult, nu existau televizoare cât jumătate de perete, internet, nenumărate cărți din care să alegi și alte metode de a-ți ocupa timpul. Bunicii noștri au crescut cu povești inventate de părinții lor, seara când veneau acasă de la muncile câmpului, s-au jucat cu toate elementele pe care le-au găsit în natură și și-au creat propriile jucării folosindu-și imaginația. Altceva nu exista. Astăzi, copiii noștri au sute de opțiuni de cărți, jocuri sau locuri de joacă. Cresc cu povești adaptate lumii moderne, care îi îndeamnă să-și exprime punctul de vedere , să fie curajoși si să lupte pentru visele lor. Ei nu cunosc basmele cu care am crescut noi și nici cele care le-au îndulcit copilăria bunicilor noștri. Nu știu cum ar arăta lumea fără internet sau nenumăratele tehnologii care ne fac viața mai ușoară. Se joacă tot mai puțin în aer liber, alături de alți copii, construiesc jocuri de Lego în loc de păpuși din cârpe sau plăcinte de noroi și nu știu cum arată viața simplă, pentru că lumea s-a schimbat incredibil de mult. 

Am avut o copilărie asemenea celei despre care vă povesteam mai sus ; mi-am petrecut aproape toate vacanțele de vară până în adolescență într-un sat, aproape de orașul natal, la bunica din partea mamei. Vacanțele mele însemnau libertate absolută, multe cărți de citit și mâncare delicioasă pe care bunica o pregătea pentru mine în fiecare zi. Nu aveam griji, nu-mi era dor de nimic, îmi erau de ajuns curtea bunicii, copiii din împrejurimi și zilele lungi de vară. Eram senină, fericită și liberă. Mă copleșește nostalgia de fiecare dată când mă gândesc și mi-aș fi dorit să-i ofer fiicei mele o astfel de copilărie. Dar ea s-a născut într-o altă lume. Lumea pe care o cunoaște ea nu seamănă deloc cu cea pe care o cunoșteam eu când eram copil, iar lucrul ăsta nu îl pot schimba. 

Povești din calendar aduce în atenția celor mici basme de mult uitate din folclorul românesc. Basme pe care nu le găsiți în alte cărți de povești, readaptate timpurilor prezente și însoțite de ilustrații fermecate. Fiecărei luni a anului îi corespund câteva povești, precum și mici legende din bătrâni și superstiții pe care țăranii le aveau despre fiecare lună în parte. Sunt explicate arhaismele și regionalismele folosite în fiecare poveste, pentru ca cei mici să înțeleagă atât mesajul poveștilor, cât și sensul cuvintelor folosite. Probabil că nu aud prea des cuvintele boier, custură sau păcurar ​, dar vor fi mai aproape de istoria țării lor și își vor îmbogăți cultura generală prin intermediul acestor povești de mult uitate. 

Este o carte foarte valoroasă, care ne poartă înapoi în timp și ne dă ocazia de a aduce o frântură din trecutul de basm în prezentul copiilor noștri. Chiar dacă lumea în care s-au născut este coordonată de alte valori, alte lupte și alte moduri de a trăi, este important să-și cunoască trecutul pentru a-și putea modela cât mai dibace viitorul. 

​Cartea o găsiți aici.