Tue este un ghețar cu suflet mare . De o bunătate ieșită din comun, acesta poate comunica cu oamenii și nu se sfiește să-și arate sentimentele. Locuiește pe insula Ros, o întindere populată în general de oameni buni. Sufletele rele nu prea au ce căuta pe acest tărâm, iar Tue veghează la bunul mers al lucrurilor. Cunoaște insula mai bine decât oricine și vrea ca aceasta să existe în continuare, dominată de liniște și fericirea locuitorilor săi. Dar apariția unui duh rău, pe nume Zarzar Zimirig, strică aparentul echilibru al insulei. Tue are nevoie de ajutor, iar acesta vine sub forma unor persoanaje pe cât de diferite, pe atât de interesante - Miranda, o fată singuratică, mai mereu cu nasul în cărți și Calder, un tâmplar bătrân în inima căruia crește un ghimpe. Până la sfârșitul poveștii, cei doi vor fi schimbați pentru totdeauna, devenind oameni mai buni, mai atenți la cei din jur și mai conștienți de puterea pe care o dețin. 

Povestea lui Tue și a mesagerilor săi are veleități de basm, cu accente moderne și un limbaj blând, care să îi cucerească pe cititori de la primele fraze. Autoarea abordează teme importante - bunătatea. importanța comunității, a relațiilor interumane, blândețea, empatia , nevoia de singurătate - și reușește cu succes să le transforme într-un joc cu multe labirinturi. Povestea este plină de speranță, cei mici având parte de un final fericit și mulțumitor. Nu există nimic mai satisfăcător decât o comunitate care a scăpat de amenințarea răului și a înțeles importanța prieteniei și a hohotelor de râs. Sunt lucruri simple pe care noi, adulții, le trecem cu vederea. Uităm să ne bucurăm, să privim cerul sau soarele, să râdem alături de cineva și ne trezim cu mulți ghimpi în inimă, de care nu mai știm cum să scăpăm. Uităm să fim copii și asta e cea mai mare tragedie a vieții noastre. 

Tue, uriașul de gheață este una dintre cele mai sensibile povești pe care le-am citit. Un limbaj blând, plin de empatie, cu descrieri detaliate, atente, personaje fascinante și o luptă împotriva nedreptății și a răului lumii înconjurătoare. Ana Alfianu a mai scris Val și cetatea sufletelor, devenind rapid o autoare extrem de apreciată. Temele abordate sunt de o importanță vitală pentru educația și inteligența emoțională a celor mici. Niciun subiect nu e prea dificil de înțeles sau explicat. Cărțile au această putere imensă de a influența cititorii prin propriul exemplu- prin faptele personajelor și modul în care acestea se comportă în anumite situații, cei mici își însușesc anumite deprinderi, anumite virtuți sau idei despre cum ar trebui să reacționeze în diverse momente, cum să aibă grijă de ei și de ceilalți, cum să ofere ajutor mai ales atunci când nu li se cere și cum să fie pur și simplu, OAMENI. 

Cartea o găsiți aici. 

Piotr Ilici Ceaikovski s-a născut în Rusia și a început să ia primele lecții de pian la vârsta de 5 ani. Părinții săi nu i-au luat în seamă talentul muzical, preferând ca acesta să studieze dreptul. La Școala Imperială de Jurisprudență, Ceaikovski se simțea singur și neînțeles. A compus primul său vals după ce a aflat de moartea mamei sale. La un moment dat, plictisit de dosare și legi, Ceaikovski s-a înscris la Conservator pentru a studia muzica la modul serios. Avea de gând să își urmeze pasiunea, talentul său fiind un atu important. 

Concertul nr. 1, Romeo și Julieta, Lacul lebedelor, Spărgătorul de nuci sunt doar câteva dintre operele sale care cuceresc în continuare publicul, deși la început nu au fost primite foarte bine de către critici. Muzica lui este una plină de emoții, romantică, capabilă să scoată la iveală frumusețea și complexitatea arsenalului de trăiri omenești - bucurie, speranță, nostalgie, durere, disperare, entuziasm etc. A lăsat în urmă o moștenire neprețuită, permițând viitoarelor generații să îi descopere munca și să se bucure de ea. Și-a asigurat nemurirea urmându-și pasiunea, ceea ce nu pot spune foarte mulți oameni pe lumea asta. Dar poate că până la urmă despre asta e vorba - să îți urmezi inima în ciuda tuturor opreliștilor, să mergi pe drumul ăla despre care știi că o să te împlinească indiferent de planurile altora pentru viața ta.  

Ceaikovski și dansul notelor de argint face parte din proiectul Povești din Pădurea Muzicală, conceput și scris de Cristina Andone. Autoarea și-a propus să îi familiarizeze pe cei mici cu muzica clasică, să le deschidă ochii asupra acestui univers plin de emoție și pasiune, combinând povestea compozitorului cu jocuri muzicale, planșe de colorat, note și liste cu piese celebre. Educația prin intermediul muzicii clasice le va conferi celor mici un simț aparte, unul care să le permită să trăiască bucuria lucrurilor simple, a desfătării dintr-o seară petrecută la operă sau la teatru, le va dezvolta simțul artistic, calitativ și plin de sens. Cristina Andone mi se pare una dintre cele mai mișto autoare de cărți pentru copii de pe piața românească - poate scrie despre absolut orice, într-o manieră ușor de înțeles pentru toată lumea, reușind să transforme chiar și cel mai banal subiect într-unul fascinant. Proiectul Povești din Pădurea Muzicală este doar un exemplu al talentului ei, dar vă recomand și Școala banilor bine-crescuți (un proiect finanțat de BCR despre educația financiară) și Cartea bunătății. ​

​Cartea o găsiți aici. 

Când au ajuns la mine minunățiile astea, m-am teleportat instant înapoi în timp, pe vremea când aveam printre lecturile obligatorii și Legendele Olimpului. Țin minte că era o lectură foarte populară la vremea respectivă, dar pe mine mă adormea toată înșiruirea aceea de zei cu puteri supranaturale, de războaie și lupte pentru putere, de atâtea nume ciudate și trăsături care mai de care mai spectaculoase. Cred că am încercat s-o citesc de vreo trei ori, renunțând de fiecare dată. Nu-mi plăcea și pace, iar pe vremea aceea nu existau atâtea variante de cărți pentru copii, atâtea ilustrații spectaculoase sau reinterpretări ale poveștilor care să te atragă într-o oarecare măsură spre anumite subiecte mai greu de înțeles. Ce au în comun Legendele Olimpului și cele două cărți de mai jos? În timp ce Legendele sunt două volume inspirate din mitologia greacă, Iliada și Odiseea fac parte dintr-o epopee atribuită lui Homer și se concentrează pe Războiul Troian, iar mai apoi pe călătoria lui Odiseu, proaspătul învingător, înapoi spre casa și familia lui. 

Iliada este povestea Războiului Troian, una dintre cele mai spectaculoase bătălii care au avut loc vreodată. Două armate s-au confruntat timp de zece ani pe câmpul de luptă, s-au pierdut nenumărate vieți omenești și s-a vărsat sânge nevinovat. Totul a început când Paris, prințul Troiei, a răpit-o pe Elena, cea mai frumoasă femeie din lume. Ca să o salveze, grecii adună o flotă de o mie de corăbii și pleacă la luptă. Volumul conține hărți, liste de personaje și note care să-i ajute pe cititori să înțeleagă mai bine această lume, să poată pătrunde mai ușor în universul poveștilor cu zei. Acțiunea din Odiseea se petrece după încheierea acestui război absurd, când regele Odiseu, alături de alți eroi greci își începe călătoria înapoi spre casa și familia lui. După ce îi aduce o ofensă zeului Poseidon, acesta este blestemat și forțat să învingă nenumărate obstacole pentru a se întoarce acasă. Odiseu are de înfruntat furtuni, viclenia creaturilor mării, întâlniri cu monștri din adâncuri. Va trebui să dea dovadă de multă inteligență pentru a nu cădea pradă capcanelor întinse de Poseidon. Are puțin timp la dispoziție ca să ajungă acasă și să-și salveze regatul de la pieire. 

Sunt absolut minunate aceste două volume și vi le recomand cu drag, indiferent dacă aveți copii sau nu. Mi se pare uimitor faptul că cei mici au astăzi atâtea variante din care pot alege, atâtea reinterpretări ale poveștilor, atâtea feluri de ilustrații care să le stârnească imaginația și să le țină mintea în alertă. Chiar și pentru un copil care nu este atras de citit, astfel de cărți pot să facă diferența și să deschidă porțile unui univers atât de accesibil, atât de magic și plin de învățături. 

Gareth Hinds este unul dintre cei mai apreciați ilustratori, romanele sale bazându-se în special pe literatura clasică. A făcut adaptări grafice după Macbeth, Romeo și Julieta, Regele Lear, Neguțătorul din Veneția, povestirile lui Edgar Allan Poe. Iliada și Odiseea sunt alte dovezi ale talentului său de a reinterpreta poveștile clasice, de a le face atractive și accesibile pentru cei mici, de a le da o formă frumoasă, care să suscite curiozitate și interes. Mi se pare că astfel de cărți reprezintă primii pași spre iubirea pentru lectură. Calitatea ilustrațiilor, modul în care sunt concepute romanele și textul ușor de parcurs și asimilat fac din ele adevărate comori. Astăzi, cei mici au la îndemână o multitudine de variante ale aceleiași povești, reinterpretată pentru toate vârstele, în forme care să le stârnească curiozitatea și să-i facă să se ascundă în lumea cărților. Astăzi, când totul merge pe repede înainte, iar lectura a devenit un obicei mult prea rar, este nevoie de eforturi imense pentru ca un copil să manifeste un minim interes față de cărți. Evident, cel mai bun exemplu este cel al părintelui, un părinte care să fie văzut simțind această plăcere de a citi. Aceste cărți, care devin din ce în ce mai interesante și mai diversificate ca ilustrație și text, nu fac decât să ușureze apropierea copiilor de lectură, să stimuleze fascinația acestora pentru lumi magice, pline de mister și personaje cu puteri supranaturale, să le trezească mintea și simțurile. 

Cărțile le găsiți aici. 

Angela McAllister face o călătorie în jurul lumii, dezvăluind cititorilor săi cele mai importante sau frumoase sărbători de pe glob și scoțând la iveală legende străvechi, pline de tâlc. Fiecare poveste e despre oameni și încercările prin care trec de-a lungul vieții, întâmplări care i-au determinat să-și schimbe comportamentul și să-și vadă greșelile, fel și fel de situații amuzante sau catastrofale din care avem multe de învățat. Legendele sunt adunate de pe toate continentele și reprezintă esența locului unde au fost spuse pentru prima dată, exprimând destul de clar obiceiurile locuitorilor și tradițiile păstrate din moși strămoși. 

Toate legendele vorbesc despre importanța bunătații, a apartenenței la un grup, a empatiei față de semenii tăi, dar și despre faptele și consecințele aferente, despre cât e de vital să îți ceri iertare atunci când ai greșit, să oferi ajutor celui de lângă tine, să fii deschis la nevoile celorlalți si să îți trăiești viața după anumite principii. Unele povești pun accentul pe comuniunea cu natura și cu toate ființele care ne înconjoară, respectul față de acestea și spațiile care le aparțin. Cărțile de genul ăsta, care adună exemple pozitive și întâmplări interesante de prin toate colțurile lumii, mi se par un instrument excelent pentru educația celor mici. Poveștile pot fi citite în fiecare seară sau atunci când se potrivesc cu o situație prin care copilul a trecut recent, cu evenimente pe care nu le înțelege sau la care îi este greu să se adapteze. Aveam la un moment dat o carte de acest gen (evident fără ilustrații minunate și hardcover) pe care o citeam o dată la câteva luni - eram absolut fascinată de legendele lumii, de poveștile pe care le conținea și de fiecare dată când o citeam descopeream lucruri noi, detalii pe care le omisesem primele dăți și care ieșeau la iveală. O am și acum în bibliotecă, păstrată la loc de cinste și de-abia aștept să o descopere și copiii mei. 

Angela McAllister, autoarea acestui volum, a scris peste 80 de cărți pentru copii și se bucură de o popularitate foarte mare în rândul celor mici. Fiecărei luni din an îi corespund una sau mai multe povestiri, asociate cu sărbători celebre din toată lumea . 

Cartea o găsiți aici. 

Autori - Shiraz Baruch, Ileana Coman, Ștefan Cucoș, Ilinca Dăiciulescu, Vlad Andrei Enache, Mihai Petre Panait, Ana Pasere, Gabriela Teodora Popescu, Ema Răducanu, Anastasia Tăbăcaru 

Ilustratori - Adela Prodan, Emilia Constandache, Ștefan Cucoș, Mara Ioana Zaharia, Filip Dacian Iova, Alexandra Izabel Terțea, Ana Gabriela Tudose, Ioana Aolăriți, Andrada Sfetcu, Maia Valeria Rizescu  

Din primăvară încoace, de când pandemia ne-a închis în case și ne-a obligat să stăm departe unii de alții, fiecare dintre noi a simțit nevoia de a explora, de a crea, de a folosi cumva acest timp care ni s-a dat. Pentru copii în special, a fost o perioadă plină de întrebări, o situație cu care nu se mai confruntaseră și care i-a determinat să găsească alte modalități de comunicare și socializare. Din dorința de a mai îndulci această perioadă incertă , editura Humanitas Junior a organizat două concursuri - Vreau să fiu ilustrator la Humanitas Junior! și Vreau să fiu povestitor la Humanitas Junior! Copiii s-au înscris în număr mare, iar această carte este rezultatul imaginației lor, a dorinței de a evada în alte lumi și a încrederii totale că aceste povești vor oferi speranță celor care le vor citi. Sunt 10 povești scrise și ilustrate de copii, pline de mister, personaje fascinante și emoții pure. Veți descoperi tărâmuri pline de secrete, magie, veți râde și veți plânge alături de protagoniști. 

Acest volum de povești, creat în cea mai incertă perioadă din istoria recentă, demonstrează creativitatea crescută a celor mici, dar și puterea lor de adaptare. Trebuie să ai un suflet aparte ca să răspândești frumosul în jurul tău, să schimbi lumea în care trăiești prin imaginație și răsete. Iar copiii au această putere de transformare, datorită inocenței, a bucuriei cu care întâmpină fiecare zi și fiecare experiență. Pentru noi, adulții, a fost și este o perioadă dificilă din punct de vedere psihic, financiar, din perspectiva unui om mare care este nevoit să jongleze cu nenumărate sarcini zi de zi. Dar pentru copii această perioadă a însemnat distanțarea de cei mai buni prieteni, imposibilitatea de a împărți un corn în pauză sau de a oferi îmbrățișări, întâlniri online și prea puține momente petrecute împreună. Însă pandemia nu le-a răpit imaginația bogată care transformă lumea din jur prin povești sau prin desene, care îmbunătățește până și cea mai întunecată zi. Această carte este un simbol al speranței, al vieții care va reveni la normal și pe care o vom trăi de acum fiind mai prezenți, mai focusați pe momentele actuale în loc de incertitudinile viitorului. 

Cartea o găsiți aici. 

Combinând magia cu realitatea, Maurice Sendak spune o poveste despre iubire și devotament, Este povestea unei fetițe al cărei tată este plecat pe mare, iar ea, împreună cu mama și sora ei, au rămas acasă așteptându-l. Fetița se numea Ida și îi plăcea să își îngrijească surioara ca să-i ușureze sarcinile mamei sale. Cânta îndelung ca să o adoarmă, o ținea în brațe și o dezmierda. Într-o zi oarecare, pe când cânta un cântec de leagăn, doi spiriduși îi răpesc sora, lăsând în locul ei un copil de gheață. 

Îmbrățișând-o pe cea mică, Ida constată cu stupoare că e doar un bloc de gheață care se topește. Își ia pelerina mamei și pornește pe urmele spiridușilor, decisă să își salveze sora. Ajunsă în peștera unde aceștia o ascunseseră pe sora ei, Ida încearcă să-și dea seama ce are de făcut. Începu să cânte din corn o melodie teribilă, un dans care îi făcu pe spiriduși să se aventureze în pași vioi până în părâul înspumat. După dispariția lor, rămase o singură ființă prin jur, care o privea cu ochi mari - sora ei. Bucuria Idei nu avea margini. 

Combinând elemente supranaturale cu realitatea vieții de zi cu zi, Maurice Sendak scoate în evidență nevoia oamenilor de a aparține unui grup, sentimentul de siguranță pe care îl ai în preajma celor pe care-i iubești și devotamentul care se naște din această iubire. Însă iubirea înseamnă mult mai mult decât atât - ea se poate manifesta și sub formă de îngrijorare, disperare că ființa iubită a dispărut pentru totdeauna sau a pățit ceva ireparabil, vina de a nu fi avut suficientă grijă de bunăstarea ei, bucuria revederii. Ida află pe propria piele toate aceste stări și este cu atât mai îngrijorată când se gândește la mama sau la tatăl ei, care ar putea afla că nu a avut suficientă grijă de sora ei. Totodată, Ida realizează cât de mult o iubește și ce bine se simte în prezența ei, chiar dacă uneori nu este suficient de atentă și precaută.

Ilustrațiile sunt extrem de vibrante, de grăitoare și dau poveștii un fel de aer suprarealist, o aură de mister și secrete. Textul este foarte puțin, ilustrațiile venind cumva în completarea poveștii, în stabilirea contextului și a detaliilor. Cartea o găsiți aici. 

Ilustrații de Raluca Burcă 

Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor este o poveste inspirată de fiul autorului, Efrem și cea mai bună prietenă a sa, Alma. Cei doi puști au devenit nedespărțiți în 2017, iar în 2020 au suspinat unul după celălalt din cauza distanțării sociale. Între timp, au devenit personaje de carte într-o aventură fantastică prin Univers, probabil exact cum le-ar plăcea să călătoarească la un moment dat - fără limite, mânați doar de imaginație. 

Într-o seară ca oricare alta, după ce s-au jucat fără întrerupere, Efrem îl urcă pe Titi (prietenul său mai mic) pe umeri, iar acesta aprinde becul din cameră. Doar că, surpriză! Becul acesta vorbea și era foarte deranjat de lumină. Susținea că îl doare! Alma se sperie auzind becul vorbind, dar acesta începu să le spună că nu au de ce să se teamă - e un bec ca oricare altul și locuiește pe Volta. Le-ar plăcea tare mult să le arate planeta lui și să îi prezinte părinților săi. Așa că cei trei copii pornesc într-o aventură împreună cu Becul cel vorbăreț, care începe să le explice lucruri despre Univers - unde locuim noi oamenii, câte planete există, ce înseamnă gravitația și de ce e atât de palpitant să fii astronaut. 

Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor este o introducere în lumea fascinantă a Universului, a astronomiei și a forțelor care guvernează Pământul. Cei mici sunt fascinați de poveștile Becului, care le explică ce înseamnă gravitația, cum călătoresc astronauții în spațiu și cât de imens este acest spațiu pe care omul îl explorează de secole întregi și încă nu i-a aflat toate secretele. Este destinată copiilor începând cu vârsta de 5 ani și poate fi o bună introducere pentru cei pasionați de misterele Universului nesfârșit., dar și pentru a stimula imaginația celor mici. Dând trăsături omenești unui simplu obiect, autorul stârnește curiozitatea celor mici asupra modurilor în care funcționează lucrurile din jurul nostru și ce procese interesante se ascund în spatele unui gest absolut obișnuit, ca de exemplu atunci când se aprinde un bec. 

Cartea o găsiți aici. 

În fiecare seară, mama îi urează lui Tilly noapte bună , o învelește și stinge lumina când pleacă din cameră. Dar în seara aceasta, Tilly primește un urs pe nume Teddy, despre care mama spune că e bătrân și foarte înțelept. În timpul nopții, Tilly se trezește față în față cu un urs uriaș, cu o blană albă și moale, foarte blând și drăgăstos. Fetița nu este deloc speriată și îl zorește pe acesta să se urce în pat alături de ea. Ursul nu ezită prea mult, iar Tilly adoarme la loc, învăluită de căldura lui. 

A doua zi de dimineață, cuprinsă de entuziasm, Tilly aleargă în bucătărie să le spună părinților despre noul său prieten. Este extrem de încântată, îi avertizează pe părinți să nu se sperie dacă îl vor vedea, dar în același timp susține că ursul este destul de discret și se poate ascunde foarte ușor. Dar Tilly încă nu înțelege cât de dificil e să ai grijă de un urs atât de mare și ce pagube poate face acesta prin casă. Noul ei prieten îi face probleme toată ziua, iar Tilly aleargă înnebunită de colo colo să repare dezastrul. Seara, înainte de culcare, ursul apare din nou din ascunzătoare, iar Tilly este fericită să îl știe alături. Dar dimineața constată că prietenul ei a dispărut... 

Ursul este o poveste despre prietenie și prieteni imaginari, despre inocența copilăriei, dar cu un limbaj care m-a dezamăgit destul de mult. Există câteva expresii care ar putea să le dea celor mici o impresie greșită despre felul în care ne comportăm cu animalele și cu ceilalți atunci când (aparent) fac ceva greșit sau ceva care nu ne place - Of, BESTIE ce ești! , Ești îngrozitor. Te urăsc, Of, urs prost ce ești. Să vezi ce săpuneală o să capeți! Ar putea să creadă că este normal să li se vorbească așa atunci când fac vreo boacănă sau că acest gen de limbaj este scuzabil în anumite situații. Probabil că dacă era o singură scăpare, nu aminteam acest aspect al cărții, dar sunt destul de multe expresii urâte pe care fetița i le adresează prietenului său, după care susține că îl iubește foarte mult și nu ar mai vrea să plece niciodată de lângă ea. Pe de altă parte, am putea considera aceste scăpări un exemplu de AȘA NU , o formă de educație prin literatură, deși inițial am perceput acest limbaj drept unul foarte agresiv. 

Suntem înconjurați de nenumărate forme de violență, discriminare și obiceiuri rele, prin urmare consider că lectura ar trebui să vină în sprijinul părinților cu exemple pozitive pentru cei mici, cu un limbaj empatic și blând, lipsit de jigniri sau apelative urâte. 

Cartea o găsiți aici. 

Ce înseamnă o ascunzătoare bună? Un loc intim, care să te protejeze de privile iscoditoare , unde să te simți în siguranță și să fii invizibil pentru ceilalți. Asta încearcă să găsească Susan atunci când frații ei o urmăresc, ducând în mână un borcan cu un păianjen. Susan se teme de păianjeni, așa că își lasă bicicleta în grădină și fuge spre bunica ei. O întreabă unde s-ar putea ascunde, iar aceasta îi sugerează să meargă în spatele șopronului. Doar că acolo este descoperită de domnul Gary, vecinul ei, iar Susan deduce că nu e un loc potrivit în care să te ascunzi. Domnul Gary îi spune să se ascundă după tufa de trandafiri.

Susan este descoperită de poștaș în timp ce se ascunde după tufa de trandafiri, deci nici această variantă nu stă în picioare. După alte sugestii, la fel de nereușite, Susan găsește locul perfect. Decide să rămână acolo și să urmărească ce se mai întâmplă. Între timp, toată lumea începe s-o caute - bunica, domnul Gary, poștașul, chiar și frații ei. Nimeni n-o observă, dar ea îi poate vedea pe toți din locul în care stă ascunsă. Atunci își dă seama că nimeni nu i-a descoperit secretul și iese brusc de acolo, surprinzând pe toată lumea. Dar nimeni nu i-a descoperit ascunzătoarea lui Susan, așa că merge acolo de fiecare dată când simte nevoia să fie singură sau să scape de agitația din jur și de vocile enervante ale fraților săi. 

Louis Slobodkin a fost un sculptor american, autor și ilustrator de cărți pentru copii. Dintre poveștile pe care le-a scris mai fac parte Uriașul cumsecade, Nava spațială din livada de meri, Picco the Sad Italian Pony, The Polka-Dot Goat etc. Cărțile sale sunt pline de inocență, de întâmplări și probleme specifice copilăriei, alternând ilustrația minimalistă, alb-negru, cu cea plină de culoare. Textul este ușor de parcurs și surprinde dorința tuturor copiilor din lume de a deveni invizibili pentru câteva momente, precum și plăcerea unuia dintre cele mai populare jocuri - de-a v-ați ascunselea. Cartea surprinde importanța covârșitoare pe care o acordă copiii acestor jocuri și bucuria pe care o simt atunci când câștigă sau când descoperă ceva ce le aparține în totalitate. În cazul lui Susan, este vorba despre locul perfect în care să poată sta singură, fără ca nimeni să o deranjeze sau să încerce s-o sperie. Și reușește să găsească acest loc, pe care nici măcar privirile iscoditoare ale fraților săi nu îl pot repera. 

Cartea o găsiți aici. 

E Ajunul Crăciunului, iar Olivia și familia ei se pregătesc intens de sărbătoare. Olivia era deja obosită, dar mai erau atât de multe de făcut. Mama îi pune în brațe luminițele pentru brad, apoi o îndeamnă să pună masa, iar cântatul colindelor este punctul culminant al serii. După ce lasă gustarea pentru Moș Crăciun în fața șemineului, toată lumea pleacă la culcare. Dar Olivia nu poate să doarmă din cauza emoțiilor, a cadourilor pe care le va găsi sub brad a doua zi dimineață și a surprizelor de care vor avea parte cu toții... 

Nici nu se luminează bine de ziuă când Olivia și frații ei năvălesc în fața bradului sub care se află o mulțime de daruri. Nu au răbdare să își termine micul dejun și încep să desfacă cu înfrigurare cadourile, aruncând ambalaje în toate părțile. Ziua continuă cu excursii pe pârtie, oameni de zăpadă și familia adunată seara în jurul focului, cu câte o supă caldă. Fusese o zi extrem de plină, iar Olivia adormi de îndată ce luminile au fost stinse... 

Olivia este o serie extrem de populară, creată de Ian Falconer, autor și ilustrator de cărți pentru copii, care urmărește aventurile unui porcușor. Seria a fost inspirată de nepoata autorului, acesta dorind să-i ofere un cadou special de Crăciun. Ilustrațiile sunt minimaliste, inspirate din munca lui Dr. Seuss, cu minime intervenții de culoare sau apariția unor tablouri celebre (Degas, Pollock). Olivia este un personaj foarte iubit de cei mici, seria fiind tradusă în nenumărate limbi și inclusă în topul celor mai bune cărți pentru copii. Volumul de mai sus o urmărește pe Olivia în timpul pregătirilor de Crăciun, alături de familia sa, bucurându-se de atmosfera specifică sărbătorilor. Nerăbdarea dinaintea sosirii Moșului, surpriza desfacerii cadourilor, tihna de a doua zi, liniștea așternută după atâtea zile de agitație - Olivia trece prin toate stările, după care cade într-un somn adânc care risipește agitația zilelor de pregătiri intense. 

Cartea o găsiți aici.