Am scris pentru prima dată despre Cartea bunătății pe la jumătatea lui 2020, într-o perioadă dominată de nesiguranță, cartea acționând ca un balsam pentru suflet, o rază de speranță într-o lume care până deunăzi părea imposibilă. Încă mi se pare una dintre cele mai frumoase cărți pe care am pus mâna, o colecție de povești care surprind felul în care bunătatea schimbă lumea și comunitățile. Al doilea volum, dedicat zonei Ardealului, mi-a intrat în suflet extrem de rapid, m-a transportat înapoi în propria-mi copilărie, când grijile nu existau, iar zilele erau marcate de o liniște desăvârșită. Mi-am regăsit bunicii între paginile cărții, mi-am regăsit inocența și bucuria simplă care îmi caracterizau zilele petrecute la țară. Despre primul volum, am scris aici. 

În volumul de față, al treilea din serie, autoarea a adunat povești din Dobrogea, un tărâm al bunătății și ospitalității, unde trăiesc cele mai multe neamuri din țara noastră, optsprezece la număr. Dobrogea este definită de malul Mării Negre, numită și Marea Binevoitoare. (în greacă - Pontus Euxinus) În Dobrogea, oamenii prețuiesc apa și nu o risipesc. Cred cu tărie că apa binelui spală orice rău. Ținutul Dobrogei este încărcat de istorie și adăpostește cea mai veche așezare din România - Histria. Munții Măcinului, Cheile Dobrogei, cetatea Enisala , lacul Razim , pădurea de tei de la Niculițel - sunt doar câteva dintre minunile naturii pe care le putem descoperi în Dobrogea. Oamenii sunt ospitalieri, obișnuiți cu muncile grele, cu un profund respect pentru natură și darurile ei, dedicați familiei și dornici să împărtășească oricui poveștile cu care au crescut, tradițiile și obiceiurile caracteristice zonei. Farmecul și solemnitatea Mării Negre, ținutul fermecat al Deltei Dunării, unic în Europa, sunt doar două motive care atrag anual turiști din toată lumea. Aroma peștelui proaspăt, aerul curat, sunetele naturii îi încântă pe turiști la fel de mult precum căldura gazdelor, legendele de prin partea locului și atmosfera de poveste. 

Cartea o găsiți aici. 

Am primit aceste două cărți de la o fetiță extrem de talentată, care a început să scrie de la vârsta de 8 ani. Primele povești au început să se contureze în mintea ei în jurul acestei vârste și a continuat să scrie de fiecare dată când a simțit nevoia. Așa s-a născut Povestiri din suflet de copil , prima ei carte, prin intermediul căreia Ruxandra a vrut să împărtășească tuturor celor care o citesc viziunea ei despre lume. A fost încurajată atât de părinții săi, cât și de cei care alături de care merge pe drumul învățării. Lumea pare un loc special privită prin ochii unui copil, un copil sincer care descrie tot ceea ce vede și simte prin intermediul sufletului, prin intermediul inocenței și al mirării neîntrerupte. Poveștile sunt o gură de aer proaspăt pentru orice adult încorsetat în lumea reală, prins într-o rutină fără capăt. Dacă n-ar fi copiii, adulții n-ar vedea niciodată lumina. Exemplul Ruxandrei, dar și al altor copii care doresc să-și împărtășească viziunea despre lume, sunt dovezi clare că uneori ar trebui să ne oprim din fuga pe care o numim viață și să începem din nou să privim tot ceea ce există ca pe o minune. 

A doua carte, O călătorie în Lumea Calităților și a Defectelor, s-a născut dintr-o temă primită la școală. Mai întâi au fost Bunătatea și Răutatea, cărora le-au urmat Calmul și Furia, Optimistul și Pesimismul și multe altele. Într-o lume bazată tot mai puțin pe valori, Ruxandra vorbește cu seninătate și încredere despre diferența dintre bine și rău, despre comportamente care ne influențează viața și cum se schimbă relația noastră cu cei din jur în funcție de comportament. Copiii au nevoie de valori puternice cu care să crească, care să îi inspire la orice pas în drumul lor prin lume și trebuie să cunoască diferența dintre bine și rău. Valorile despre care Ruxandra vorbește ar trebui să le aibă nu doar copiii, ci și majoritatea adulților care au deviat demult de la calea dreaptă. Fiecare povestire are drept personaje o calitate și un defect, care trec prin nenumărate aventuri, iar finalul este de fiecare dată o concluzie și o lecție de viață deopotrivă.

Dragă Ruxandra, îți doresc mult succes în tot ceea ce vei face de acum înainte! Să-ți fie drumul lin și plin de învățăminte! Să continui să fii o inspirație pentru cei care te înconjoară, sunt convinsă că vei ajunge foarte departe!

​Cărțile le găsiți aici. 

Biblioteca de 10 + este cea mai recentă colecție Humanitas Junior, o colecție care își propune să readucă în atenția publicului cărți clasice, alese cu grijă, cărți reprezentative pentru copilăria anilor '90 și care merită să fie citite și de generațiile actuale. Primele titluri din colecție sunt Balade vesele și triste, scrise de unul dintre cei mai cunoscuți poeți români, George Topârceanu ; Fram, ursul polar, povestea lui Cezar Petrescu despre importanța apropierii de natură și ocrotirea tuturor speciilor existente pe planetă ; Pinnochio, de Carlo Collodi, cea mai cunoscută poveste despre consecințele minciunii. Toate aceste cărți și multe altele mă transportă direct în copilărie. Sunt extrem de curioasă să (re)descopăr următoarele titluri cu care se va îmbogăți această colecție, extrem de valoaroasă și ofertantă pentru cei mici. 

Cărțile clasice (cred că am mai spus-o) au nevoie de fețe noi, adaptate la epoca modernă, pentru a fi alese din multitudinea de opțiuni pe care copiii le au la dispoziție. O poveste care merită citită trebuie să aibă elemente atractive sau să aibă în spate o istorie de familie, o amintire la care cineva se raportează vizavi de cartea respectivă. În acest caz, părinții sunt cei mai buni avocați ai cărților clasice, singurii care pot să trezească interesul celor mici pentru cărțile care le-au înfrumusețat copilăria și le-au deschis noi orizonturi încă de la vârste fragede. Mi se par lăudabile toate inițiativele de reeditare a cărților clasice, a cărților care au reușit să treacă proba timpului și să facă o diferență în literatură. Personal, mi-au rămas în minte poeziile lui Ion Agârbiceanu, Nicolae Labiș, Amintirile lui Creangă sau Luceafărul lui Eminescu, Aventurile lui Tow Sawyer, Prinț și cerșetor și cred că mai există sute de exemple din această categorie. 

Cărțile le găsiți aici. 

Ați pregătit deja cadourile de pus sub brad? 

Cuvintele zăpezii este o poveste despre schimbare și despre toleranță. Într-un sat unde oamenii vorbesc în același timp și urlă din ce în ce mai tare, cuvintele bune și blânde se pierd. Copiii sunt cei care suferă cel mai mult în urma acestui comportament haotic al adulților. Dar totul urmează să se schimbe odată cu apariția zăpezii. Fulgii de nea cad zile la rând, totul îngheață și liniștea pune stăpânire pe întregul ținut și pe toate ființele care îl populează. Tăcerea lasă loc pentru toate vorbele uitate, toate vorbele dulci care exprimă iubirea, grija, mulțumirea. Iar oamenii încep să se apropie și să viseze din nou... 

Întrebarea de pe buzele tuturor copiilor din noaptea de Crăciun este legată de abilitatea Moșului de a ghici dorințele tuturor și a livra atât de repede toate cadourile. Ce puteri speciale are? Cum de știe atât de bine ce nevoi are fiecare copil? Tot ce nu știai despre Moș Crăciun răspunde la toate aceste întrebări și la multe altele și subliniază încă o dată puterea inocenței și a imaginației. Moș Crăciun este o bucurie cu ecou provenită din cea mai frumoasă perioadă a vieții, copilăria. Credința oarbă în acest personaj, inocența cu care fiecare copil îl așteaptă an de an sunt daruri fără preț, daruri magice pe care trebuie să le transmitem și următoarelor generații. 

Sub condeiul magic al lui Philippe Lechermeier, Mantia Roșie spune o altă variantă a poveștii lui Moș Crăciun, o istorisire străveche, care a călătorit de-a lungul timpului până în prezent. O poveste care surprinde magia sărbătorilor de iarnă, importanța bucuriei de a dărui și a fi aproape de cei dragi. 

Pe site-ul editurii Univers găsiți multe alte povești pe care le puteți citi alături de cei mici în zilele de sărbătoare. Timpul este cel mai prețios dar pe care aceste sărbători ni-l oferă, timp petrecut alături de cei dragi, timp pentru noi, timp pentru citit și relaxare. Cărțile le găsiți aici. 

A fost odată ca niciodată un regat atât de îndepărtat încât primea vizitatori foarte rar spre deloc. Acest regat se numea Regatul Pernelor Încâlcite. Până și noaptea întârzia să ajungă în acest regat, spre bucuria tuturor locuitorilor. Într-o dimineață, Regina se trezi foarte devreme și coborî la bucătărie. Dar fiindcă era o oră atât de neobișnuită, bucătăria era goală, bucătarul dormea, niciun servitor nu se afla prin preajmă. În cele din urmă sosi și bucătarul, care își ceru scuze și observă că Regina era destul de tristă. Avusese iar același vis care o chinuia de ceva timp - visase că ea și Regele vor avea un copil. 

Bucătarul îi propune Reginei să apeleze la o vrăjitoare care să îi îndeplinească dorința. Vrăjitoarea sosește imediat și se apucă de treabă. După ce Regina bea licoarea pregătită de vrăjitoare, aceasta îi mărturisește că fetița va avea o putere specială pe care o vor afla doar la naștere. Regina rămase însărcinată și aduse pe lume două fete - una cu părul bălai, cu ochii negri și pielea albă (așa cum îi promise vrăjitoarea) și una cu pielea puțin mai întunecată. Timpul a trecut, iar cele două prințese au crescut văzând cu ochii. Erau cum nu se poate mai diferite. Una primea o educație aleasă și toată atenția părinților, în timp ce sora sa își petrecea majoritatea timpului alături de bucătar și de servitori. 

Într-o zi ca oricare alta, slujitorii Regelui îl anunță că un monstru păros se îndreaptă spre Regatul Pernelor Încâlcite. Regele trimite cei mai buni ostași să-i vină acestuia de hac. Dar monstrul e mai isteț și mai puternic decât aceștia. Regele apelează la cei mai curajoși cavaleri cu speranța că își va putea salva regatul. Însă monstrul ajunge până la poarta palatului și le cere tuturor să îl laude atât de tare încât să i se ridice părul pe spate de plăcere. Nici nu își imaginează că o prințesă mică și extrem de sinceră îl va învinge cu doar câteva cuvinte... 

Morala acestei povești? Sinceritatea poate fi atât o calitate, cât și un defect, căci nu toți oamenii sunt pregătiți să se confrunte cu adevărul. Dar în această lume care a luat-o la goană și se bazează din ce în ce mai puțin pe valori sănătoase. sinceritatea este o unealtă care te ajută să nu-ți pierzi sufletul. 

​Cartea o găsiți aici. 

Prima vizită la stomatolog poate reprezenta o provocare pentru majoritatea copiilor. Dar cu puțină educație și multă răbdare, lucrurile devin mult mai simple. Ne este frică de ceea ce nu cunoaștem, așadar să începem cu povestea dinților. Ne naștem fără dinți, ei începând să erupă undeva în jurul vârstei de 5-6 luni. Cei dintâi sunt incivisii, urmați de molari, canini și măsele. Acești dinți se numesc dinți de lapte și în jurul vârstei de 6 ani încep să cadă pentru a fi înlocuiți de dinții definitivi. Dinții definitivi sunt cei cu care vom mesteca, vorbi și zâmbi toată viața, de aceea îngrijirea lor este foarte importantă. 

Dinții necesită o alimentație corectă și echilibrată, spălare adecvată și îngrijire corespunzătoare. Dacă aceste reguli nu se respectă, dinții vor dezvolta carii. Cariile sunt cauzate de bacteriile din gură și sunt extrem de supărătoare. Durerile cauzate de acestea ne împiedică să mâncăm și să zâmbim. Cariile trebuie tratate de urgență la medicul stomatolog, înainte să progreseze foarte mult sau să dea alte complicații și mai dureroase. Medicul stomatolog are un cabinet special, echipat cu toate instrumentele necesare îngrijirii și tratării dinților. 

Cartea este ideală pentru copiii de toate vârstele, înainte de prima vizită la stomatolog și după. Copiii trebuie educați de mici să-și îngrijească corpul și să prevină anumite boli, să recunoască semnele pe care corpul le transmite când este ceva în neregulă. Este necesar ca educația medicală să înceapă devreme pentru ca vizitele la medic să devină o rutină și nu o necesitate. 

Cartea o găsiți aici. 

A fost odată un șoarece pe nume Sylvester, căruia îi era foarte frică de oameni. Un pic mai frică decât oamenilor care se tem de șoareci. Sylvester era foarte singur, toată lumea îl ocolea și de multe ori își dorea să nu mai fie șoarece. Într-o zi s-a gândit că ar putea fi o pasăre sau chiar o floare. În dimineața următoare s-a hotărât că va fi o pară și s-a agățat cu lăbuțele de o creangă. Dar și-a dat seama rapid că nu poate să stea atât de mult timp atârnat și că e destul de greu să fii o pară. După toate încercîrile eșuate, s-a întors dezamăgit în patul lui. 

Niște sunete melodioase l-au trezit din somn, îndulcindu-i dimineața. A fugit repede în bibliotecă și a dat peste un băiat roșcat care cânta la vioară. Sylvester a început să viseze la cum ar fi să aibă o asemenea vioară și să cânte toată ziua. Ar fi extrem de fericit, toată lumea l-ar aplauda și l-ar lăuda pentru talentul său. Începe să caute materiale pentru a-și construi un instrument pe măsura lui. Dintr-o cheie și câteva fire de ață își confecționează cea mai frumoasă vioară și începe să cânte de zor. Absorbit de muzică, nu  observă prezența băiatului care se apropie timid de el. Speriat peste măsură, Sylvester încearcă să fugă, dar băiatul îl ia pe palmele sale și îi mărturisește că este un adevărat geniu. Iar frica șoricelului se diminuează... Începe să aibă încredere în el însuși, în oameni și totul se schimbă. 

Incredibilul Sylvester este o poveste plină de emoție despre încrederea în forțele proprii, deschidere și speranță. Ilustrațiile îi aparțin autoarei și se aseamănă cu niște tablouri vii care întruchipează viața și frumusețea lumii. Este o ediție bilingvă - atât în limba română, cât și în limba ucraineană. 

Cartea o găsiți aici. 

În ultimul timp, am văzut o mulțime de cărți pentru copii scrise de părinți care obișnuiesc să inventeze în fiecare seară o nouă aventură. Când biblioteca nu mai pare atrăgătoare și te-ai săturat de cărțile preferate, cel mai simplu e să rogi un părinte să îți spună o poveste cum nu s-a mai auzit. Este și cazul lui Vlad Stroescu, ale cărui Povești somnifere au apărut datorită fiicelor sale. Fiind obișnuit să inventeze ceva nou în fiecare seară înainte de culcare, Vlad și-a dorit ca aceste povești să rămână scrise și să ajungă și la alți copii. în loc să se piardă în uitare. Nu sunt neapărat povești cu tâlc sau morală, ci mai degrabă aventuri populate de împărați, uriași prietenoși și copii curioși să descopere lumea din jur. Cartea este recomandată începând cu vârsta de 6 ani, pentru copiii pasionați de basme și de toate lumile invizibile din jurul nostru. 

De la povești pline de aventură și mister, trecem la o serie dedicată vârstelor mai mici, cele pentru care poveștile de seară trezesc aceeași fascinație ca și prima dată. Somn ușor, vise plăcute este o carte cu unprezece povești și jumătate, scrise de Vulpe și Iepure. Cei doi prieteni navighează de-a lungul anotimpurilor citind în căsuța lor luminoasă, încercând să doarmă cu capul în jos ca liliecii sau fugind de sub nasul Bunicii-Lup, veșnic înarmată cu o umbrelă. Prietenia lor devine mai puternică cu fiecare peripeție din care scapă nevătămați. Seara, în confortul casei lor, râd fără oprire și își reamintesc cât de norocoși sunt să se aibă unul pe celălalt. Cartea explorează subiectul prieteniei, al aventurilor și al jocului copilăresc, al naivității specifice vârstelor fragede și al uimirii constante în fața minunilor lumii. 

Cărțile le găsiți aici, împreună cu multe alte variante ale poveștilor de citit înainte de culcare. 

Prin intermediul cărților pentru copii, am șansa de a retrăi unele momente ale copilăriei. Fie că e vorba despre povești adaptate la lumea modernă sau povești clasice, bucuria pe care o simt atunci când țin o carte în mână e imposibil de descris în cuvinte. Văzând aceste volume, mi-am amintit de începuturi, de timpurile în care abia învățasem să citesc, iar curiozitatea pe care o simțeam era infinită. Poveștile lui Charles Perrault, povești precum Scufița Roșie, Barbă-Albastră, Cenușăreasa , au fost printre primele lecturi pe care le-am citit singură. Eram uimită de toate lucrurile pe care le descopeream citind, îmbătată de această abilitate nou dobândită și cu o dorință de a afla cât mai mult, de a face cunoștință cu nenumărate personaje interesante. Aventurile baronului Münchhausen a fost primul roman de aventuri pe care l-am citit, primul contact cu poveștile inspirate din viața reală. Baronul era neînfricat, dornic de aventură și convins că toate lucrurile se vor așeza pe făgașul cel bun. Era un adevărat erou pentru toți copiii care citeau cartea, în special pentru băieți. 

În multitudinea de opțiuni pe care lumea cărților pentru copii le oferă astăzi, poveștile clasice au rămas într-un spațiu nedefinit. Din când în când sunt reeditate sau apar pe piață în ediții mult mai atractive decât cele pe care le citeam noi și reintră în atenția publicului larg. Nu știu dacă copiii din ziua de azi mai citesc astfel de povești, dar eu le privesc acum cu alți ochi. Mi se pare că în spatele cuvintelor care le alcătuiesc se află lecțiile de viață care contează cu adevărat. Aproape fiecare basm sau poveste din copilăria mea avea o morală pe care o deduceam pe parcursul lecturii sau ni se revela la final - o povață, un îndemn despre cum putem trăi frumos, în armonie cu cei din jurul nostru. Un fel de sfat din partea bunicilor, o vorbă bună care să încălzească sufletul și să ofere speranță atunci când totul pare întunecat. 

Cărțile le găsiți aici. 

Paola Capriolo este romancieră și traducătoare. A debutat în 1988 cu volumul de proză scurtă La grande Eulalia, pentru care a primit Premiul Giuseppe Berto. Au urmat multe alte titluri, dintre care Il nocchiero, distins cu Premiul Rapallo Carige și finalist la Premiul Campiello, Barbara, pentru care a primit Premio Nazionale Rhegium Julii, Una luce nerissima, Il doppio regno. Paola a tradus și numeroase titluri importante din germană, precum operele lui Thomas Mann, Goethe, Kafka și a scris multe cărți pentru copii, foarte apreciate de public. 

Primul copil din lume oferă o perspectivă surprinzătoare asupra începutului lumii și a evenimentelor deja bine-cunoscute care au urmat după izgonirea din Rai. Cel care povestește este Cain, iar istorisirea sa începe cu următoarele cuvinte : Dacă ar trebui să-i dau un nume destinului meu, i-aș zice simplu : Abel. Fratele meu Abel. Cain s-a născut la puțin timp după alungarea din paradis, iar chipul său luminos îndulcește necazul părinților. La șapte ani de la nașterea sa, apare pe lume Abel. Un băiat blând, naiv, muncitor, care se mulțumește cu tot ceea ce i se oferă, fără să se plângă vreodată. Mistuit de gelozie, nemaifiind în centrul atenției, Cain ridică mâna asupra fratelui său și astfel devine primul ucigaș al lumii. Fapta sa reverberează peste ani și ani asupra tuturor generațiilor, asemenea cercurilor pe care le face o piatră aruncată în apă. Consecințele faptei sale sunt devastatoare asupra speciei umane, creând un precedent aducător de durere și suferință. Rememorând aceste întâmplări, Cain își analizează atent trecutul, precum și blestemul care a căzut asupra lui după fapta sa abominabilă - pedeapsa unei vieți fără sfârșit, o nemurire în care gândurile sale să se îndrepte mereu către propriile greșeli. Vreme de sute de ani, fuge fără oprire, cunoaște iubirea, e martor la declinul speciei umane și e conștient că oricât de departe ar fugi, nu se poate ascunde de el însuși. 

Primul copil din lume este un roman despre regret și responsabilitate, despre ciclul repetitiv al istoriei umane și despre inimi frânte în cele mai crunte moduri. O poveste despre primii oameni și toți cei care au urmat, despre lumea întreagă și fiecare ființă care a trăit vreodată pe acest pământ. 

Cartea o găsiți aici.