Cristina Andone - Cartea bunătății. Povești din Ardeal

Există o zonă în țara noastră populată de oameni buni și cu credință în Dumnezeu, care transmit tradițiile viitoarelor generații și se străduiesc să trăiască la fel cum i-au învățat părinții și bunicii lor. Se fac multe glume pe seama acestei zone, le cunoașteți cu toții - despre rapiditatea ​care o caracterizează, adică deloc. Ardealul este o zonă in care se pune accent pe tihnă, pe lucrurile făcute cu cap, nu doar pentru că trebuie făcute, pe odihnă și pe bunătate. Un tărâm care poate scoate pe oricine din graba cu care își trăiește viața, din rutina în care se scaldă zi de zi. Vorbesc cu emoție despre această carte și sper să o puteți simți din cuvintele mele, pentru că primul gând care mi-a venit în cap când am văzut-o a fost legat de copilăria alături de bunica mea. Mi-e dor de zilele liniștite și nesfârșite, în care mă bucuram de aerul curat, apa din fântână, cotcodăcelile găinilor din curte și o libertate după care tânjesc acum. Mi-e dor de mămăliga pe care o făcea bunica, de cartofii prăjiți cu cel mai bun gust din lume, de momentele în care alergam fără oprire de parcă n-aș fi avut nicio grijă pe lume, de timpul care părea infinit și mereu la dispoziția mea. Aceste povești, culese de la bătrânii și copiii satelor ardelenești, m-au purtat înapoi în timpul acela perfect, cu clipele lui memorabile , încărcate de savoarea inocenței și a fericirii.

​Poveștile din ziua de azi nu mai sunt asemănătoare cu basmele încărcate de magie pe care le ascultam când eram copil. Copiii mei nu mai fac cunoștință cu zâne sau zmei necruțători, ci cu personaje care le seamănă, copii asemenea lor, curajoși și cu o părere despre tot ce se întâmplă în jurul lor. Dar copiii din Ardeal încă cresc cu aceste basme nemuritoare, cu povețele bătrânilor și dragostea pentru viața simplă, lipsită de fandoseli și fițe. Sunt învățați de mici să respecte pe oricine, să aibă grijă de ceea ce au și de toți oamenii din jurul lor, cresc cu ideea de comunitate unită atât la bucurii , cât și la necazuri, cu un grup de oameni mereu gata să le sară în ajutor. Știu că nu vor reuși decât prin muncă și seriozitate, sunt dornici să ducă tradițiile mai departe, să nu le lase să se piardă în negura timpului. Sunt obișnuiți cu greutățile, viața nu e niciodată doar roz și plină de bucurie, dar le iau pe toate așa cum vin și fac lucrurile așa cum se cuvine, fără să se plângă, fără să se grăbească. Sunt conștienți că graba strică treaba. 

Povești din Ardeal ​este radiografia satului românesc, încremenit în timp, o oază de liniște într-o lume a vitezei. Oamenii trăiesc așa cum au trăit strămoșii lor, rupți parcă de lumea modernă și tumultoasă, muncesc în fiecare zi și au credința că Dumnezeu le rezolvă pe toate. Copiii sunt crescuți în același ritm, învățați să aprecieze bunătatea, prietenia, dragostea, să își respecte părinții și apropiații, să nu uite de unde au plecat. Mi se pare o carte specială atât pentru cei mici, care sunt transportați în lumea în care au copilărit părinții lor, cât și pentru cei mari - un factor al nostalgiei și al amintirilor pure. Pe lângă poveștile culese din diverse sate ale Ardealului, sunt explicate câteva noțiuni pe care oamenii de acolo le folosesc drept repere de viață și sfaturi de la copii cu privire la prietenie, bunătate, muncă. 

Cartea o găsiți aici.