Ulrika Kestere - Ariciul cel sensibil

Ariciul pusese ochii pe cea mai mare mură din lume. Creștea pe o tulpină, departe de casa lui și de-abia aștepta să se înfrupte din ea. Într-o zi însorită, mura s-a copt în sfârșit. Dar în secunda în care ariciul s-a apropiat de ea, a auzit un glas răsunător - o cioară scandalizată de comportamentul său. Cioara l-a sfâtuit să imortalizeze într-o fotografie acea mură imensă și abia apoi s-o mănânce. Pornind spre casă după aparatul de fotografiat și cu mura așezată într-o roabă, ariciul nu prea are parte de liniște. 

Rând pe rând - vulpea, bufnița și nevăstuica - îl ceartă și îl dojenesc. O asemenea comoară precum mura cea imensă trebuie valorificată la maxim și fiecare dintre cei menționați mai sus are o părere sonoră despre ceea ce trebuie făcut. Sătul de atâtea comentarii și sugestii necerute, ariciul, extrem de necăjit, își continuă drumul spre casă. Nu știe ce ar trebui să facă cu acest fruct pe care l-a pândit zile la rând. El voia doar să-l mănânce, dar toată lumea din jurul lui are o altă părere. Urcându-se în barca lui, ariciul observă o rață care se apropie de el. Oare ce îi va mai spune și aceasta? În ce fel îl va certa și ce va crede despre mură? 

Personajul acestei cărți este o ființă extrem de sensibilă, afectată de părerile celor din jur, nesigură de sentimentele sale și de deciziile pe care le-a luat. . Această influență o abate de la calea sa, provocându-i sentimente de teamă, confuzie și frica de a mai interacționa cu alte ființe din jur. Concluzia acestei povești? Fă întotdeauna ceea ce simți și nu aștepta să apară cineva care să îți confirme deciziile. Ascultă-ți instinctul indiferent de ceea ce zic ceilalți, tu știi ce e mai bine pentru tine și ce ai de făcut. Evident, această sensibilitate tradusă ca nevoie de validare trebuie educată în timp, înțeleasă și transformată. Iar aceste lucruri se întâmplă odată cu fiecare experiență de viață, cu fiecare interacțiune și fiecare moment în care e necesar să iei o decizie. 

Cartea o găsiți aici.