A fost odată un lup căruia nu-i plăcea culoarea lui. Așa că s-a gândit să încerce cât mai multe variante ca să vadă cu ce îi stă cel mai bine. Luni a devenit verde cu ajutorul unei vopsele, dar i se părea că seamănă cu o broască. Nu a fost mulțumit de rezultat, iar marți a încercat culoarea roșie. Dar Crăciunul nu era sărbătoarea preferată a lupului și i se părea că seamănă cu Moș Crăciun. Nici roșu nu era răspunsul la dilema lui. Miercuri a fost roz, joi albastru, iar vineri portocaliu. Evident, nicio culoare nu părea să-l prindă bine, iar lupul era din ce în ce mai nemulțumit. După ce a încercat toată paleta de culori disponibilă, a plecat la vânătoare de păuni. A descoperit în sfârșit ce i-ar fi stat cu adevărat bine și era încântat peste măsură. Evident că păunul căruia îi furase penele nu era la fel de fericit. Dar lupul avea acum o altă problemă - fetele se țineau după el non-stop, admirându-i frumusețea neobișnuită. Bietul lup era mereu pe fugă, dorindu-și liniștea de odinioară și să nu mai fie centrul atenției tuturor. Ce bine era înainte să se decidă că nu îi place culoarea neagră! Până la urmă lupul își dă seama că înfățișarea sa e potrivită și că schimbările nu își au rostul. După toate încercările, se simte bine în pielea lui și nu va mai încerca să își schimbe culoarea. Toate ființele au o anumită înfățișare, iar diferențele dintre ele le ajută să supraviețuiască și să se adapteze mediului în care trăiesc. Dacă am fi toți la fel sau am încerca din răsputeri să devenim altcineva, n-am mai fi noi înșine.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Leave a Reply. |
Categories
All
Archives
February 2023
|