Nicholas Oldland - O îmbrățișare cât un urs de mare

A fost odată un urs care iubea îmbrățișările. Îmbrățișa orice creatură, fie ea mică sau mare, prietenoasă sau distantă, urât mirositoare sau periculoasă. Nicio creatură nu era scutită de acest tratament, chiar dacă unele intrau în categoria meselor preferate ale ursului. Dar cel mai mult și mai mult , ursului îi plăcea să îmbrățișeze copaci. Orice copac era bun de îmbrățișat pentru domnul urs. Era plin de iubire și afecțiune și îi plăcea să le manifeste față de toată lumea. 

​Într-o zi, ursul zări prin pădure un om cu un topor în mână. Se luă încet pe urmele lui, neștiind care sunt intențiile acestuia. Omul se opri în fața unui copac, unul dintre cei mai bătrâni și mai frumoși din toată pădurea. Brusc, omul se apucă să lovească în el cu toporul și pentru prima dată ursul nu mai avea chef de îmbrățișări. Își dorea să îl muște pe om și să-l facă conștient de gravitatea faptelor sale. Dar nu putea să facă asta. Nu îi stătea în fire să mănânce oameni. Se afla pentru prima dată în fața unei dileme enorme pentru un simplu urs : pe cine să salveze? Omul sau copacul? 

O îmbrățișare cât un urs de mare face parte din colecția Viața în sălbăticie ​scrisă și ilustrată de Nicholas Oldland, care și-a dorit să creeze o serie de povești numai bune de citit înainte de culcare. Colecția le este destinată copiilor cu vârste între 4 și 8 ani și conține povești scurte, pline de fapte amuzante, dar și de învățături bune de luat în seamă. Ursul cel afectuos își dă seama că nu întotdeauna e bine să îți asculți instinctul. Dacă în cazul îmbrățișărilor instinctul său era absolut inofensiv, în situația cu omul primul instinct l-ar fi adus într-o situație umilitoare și fără ieșire. Pentru prima dată, ursul decide să asculte vocea rațiunii și să fie el personajul pozitiv care se descurcă admirabil. 

Cartea o găsiți aici.