Marc-Uwe Kling, Astrid Henn - NUnicornul

În inima pădurii, se află o țară fermecată. Florile sunt la fel de înalte ca și copacii, pietrele sunt moi, e mereu soare și frumos. Acolo se află tărâmul unicornilor, e veselie și voie bună. În ziua în care se naște un pui de unicorn, toată lumea se adună să-i felicite pe noii părinți și să-l vadă pe noul membru. Dar acest pui era unul deosebit. Nu se simțea tocmai în largul lui, vorbea foarte puțin și dacă vorbea, de obicei zicea NU. Orice propunere din partea părinților sau rudelor se solda cu același răspuns, așa că noul lui nume a devenit NUnicorn. 

Într-o zi părinții lui au decis să pună piciorul în prag, dar NUnicornul a replicat repede. Le-a spus că îl enervează veselia lor forțată, rimele pe care le fac la fiecare propoziție și că vrea doar să fie lăsat în pace. Așa că restul zilei s-a jucat în noroi, departe de familia lui și toți ceilalți. A plecat apoi înspre râu să-și potolească setea și acolo a întâlnit un raton. S-au împrietenit repede și au decis să călătorească împreună. Evident că NUnicornul e la fel de sceptic ca de obicei, dar nici ratonul nu pare prea interesat de toanele noului său prieten. Aventura de-abia începe, căci pe drum vor întâlni alte personaje la fel de încăpățânate și pline de toane. Împreună formează un grup pestriț și puțin ciudat, iar conversațiile sunt de-a dreptul halucinante. Dar se simt bine unul în compania altuia și asta e tot ce contează. 

Aceasta e povestea NUnicornului și a prietenilor săi. Ciudat sau nu, cartea nu are nicio concluzie. De fapt, nici nu e necesar ca fiecare carte să aibă o concluzie sau o morală. E mai degrabă o poveste despre prietenie și cum să-ți faci prieteni atunci când ai foarte multe toane și ți se pare că nu te afli în locul potrivit. La finalul cărții, cititorii sunt rugați să se gândească la morala acestei povești dacă au nevoie de ea și au ocazia să facă cunoștință cu alte personaje asemănătoare la care să le scrie propria poveste. 

NUnicornul este o carte menită să stimuleze imaginația celor mici, să îi provoace să inventeze propriile povești și morala care îi corespunde fiecăreia. Personajele de pe ultimele pagini constituie suficient material pentru a crea o poveste asemănătoare sau de ce nu, una diferită, în care personajele să-și găsească locul de care aparțin cu adevărat. Cartea o găsiți aici.