Ioana Chicet-Macoveiciuc - Băiețelul cu aripă de fluture

Trăim într-o lume care judecă după aparențe, defecte mai mult sau mai puțin vizibile, care pune etichete și îngroapă povești. Cei care se încadrează în standarde își pavează drumul ușor, fără să dea de prea multe obstacole. Ceilalți, pe care societatea și oamenii îi resping din diferite motive, se luptă de la bun început pentru a demonstra ceva. 
Suntem diferiți în multe privințe - poate fi un defect fizic, o trăsătură de comportament, o preferință personală; cert e că diferențele ne apropie, la fel cum ne și înlătură, ne deschid ochii spre alte lumi și ne maturizează mai mult decât ar putea-o face trecerea inevitabilă a timpului. În noua ei poveste, Ioana a creat o punte spre lumea celor diferiți, o punte a acceptării și a toleranței, un drum spre umanitatea pe care încercăm necontenit să o regăsim... 

Ioana tratează un subiect sensibil pentru societate, pentru părinți, pentru majoritatea celor care poartă ochelari de cal - copiii diferiți și parcursul lor în mediul infam în care ne învârtim. David, un băiețel născut cu o aripă de fluture în loc de mână, nu este deranjat deloc de defectul său fizic. Acesta reprezintă o atracție/nedumerire doar pentru cei din jurul său - unii curioși din fire, alții de-a dreptul impertinenți. Aripa de fluture nu-l împiedică să să lege prietenii, să râdă, să se bucure de razele soarelui. Viața i se schimbă în momentul în care un fluture cu o mână mică în loc de aripă poposește la geamul lui. Cei doi călătoresc împreună, descoperind minunile lumii înconjurătoare și ajung la concluzia că diferențele sunt lecții de viață ; ele nu afectează trăsăturile de caracter sau inteligența unei persoane, nu influențează succesul în viață sau șansele de reușită. Diferențele sunt deranjante doar pentru oameni limitați, încastrați în monotonie și norme ridicole. 

---

Băiețelul cu aripă de fluture este o poveste vindecătoare, plină de speranță și blândețe față de toți oamenii judecați după aparențe. Asistăm la situații în care aceștia sunt marginalizați, iar de cele mai multe ori nu avem curajul să le luăm apărarea. Dar viața tinde să ne demonstreze că umanitatea, în ciuda defectelor fizice sau a sindroamelor, nu este o caracteristică comună tuturor oamenilor. Este din ce în ce mai rară, se luptă să supraviețuiască doar în cei care îi fac cinste, fără să-și propage influența forțat. 

Cred că fiecare dintre avem parte, pe parcursul unei vieți, de oameni buni și lecții de învățat. Ei ne modelează, ne educă, ne ajută să creștem sau dimpotrivă. Așa cum spune și Ioana - suntem diferiți fiecare în felul nostru și depinde doar de noi să acceptăm totul cu bunătate, seninătate și sufletul deschis. 

Cartea o găsiți aici.