Elise Primavera - Superșcoala drei Rapscott

Un amestec de aventură și magie, plasate strategic pentru a înlesni prietenia a cinci fetițe singuratice, trimise de acasă în cutii de carton, ajunse sub comanda unei femei neobișnuite și obligate să învețe tot ceea ce un copil normal știe deja. 

Aventura începe cu sosirea a patru dintre ele, ultima pierzându-se pe drum, deoarece mama ei uitase să lipească cutia cu bandă adezivă. O instituție special creată pentru odraslele părinților Superocupați, menită să îi pregătească pentru viață. Conducătoarea școlii, domnișoara Rapscott, ea însăși un copil singuratic, le poartă pe cele patru în călătorii nebune, încercând să le insufle spiritul prieteniei și al încrederii în ceilalți. În căutarea celei de-a cincea eleve, vor avea parte de multe surprize magice, aterizate parcă de pe o altă planetă. Ciudate și pentru un copil care are parte de activități, darămite pentru patru fete care stăteau doar în casă citind, uitându-se la televizor sau făcând curățenie. 

A fost o poveste drăguță, are mult potențial, dar mi s-a părut executată în grabă. Personajelor le lipsește un contur al caracterului, mai multă inițiativă, mai multe fapte prin care să se dezvăluie așa cum sunt. Lumea magică în care ajung cele patru ar fi putut fi descrisă mai în amănunt, inclusiv puterile domnișoarei Rapscott și modul în care le-a dobândit. Singurul indiciu e un os pe post de talisman, care îndeplinește trei dorințe. Nu au fost suficiente detalii pentru a păși cu adevărat în Superșcoală alături de personaje. 
Subiectul cărții e unul destul de actual, dar dus la extrem - părinți superocupați, care pleacă pentru săptămâni întregi de acasă sau pur și simplu își ignoră copiii cu bună știință. Cu siguranță există , dar în lumea reală intră în scenă bonele. În niciun caz nu li s-ar permite părinților să-și trimită copiii în cutii de carton, sigilate cu bandă adezivă. 

​Nu e neapărat o critică, cei mici ar putea fi totalmente fascinați de ea. Nu mă pot raporta la viziunea lor, doar la cea de adult și anume, a mea. A fost o lectură relaxantă. O iluzie că fetele pot schimba lumea doar prin simpla voință. Am apreciat însă schimbările de situație, surpriza finalului și prietenia timidă care se înfiripă pe parcursul drumului. 

Cartea o găsiți aici. 

---