Chris Colfer - Copacul strâmb. Ilustrații de Brandon Dorman

Să-ți păstrezi autenticitatea într-o lume care te arată constant cu degetul e un lucru dificil. Uneori te seacă cu totul de puteri, alteori îți trezește o dorință imensă de a fugi cât vezi cu ochii, de a renunța la luptă și a încerca să te încadrezi în standardele celorlalți. Copacul strâmb este o poveste care arată puterea autenticității fiecărei ființe, îndeamnă la toleranță și explică de ce uneori e bine să fii diferit de ceilalți, fără să încerci să le faci pe plac tuturor. 

O copilă frumoasă și tristă și-a părăsit satul și s-a refugiat în pădure, fugind fără oprire pentru a găsi puțină alinare. Plânsul ei l-a trezit pe Copacul Strâmb, care și-a arătat îngrijorarea față de musafira sa. Surprinsă de abilitatea copacului de a vorbi și de a exprima sentimente omenești, fetița a început să-i povestească toate necazurile sale. Ceilalți copii din satul ei râdeau constant de ea, contestându-i părul, hainele, vocea, ba chiar și frumusețea sau inteligența. Copacul, însă, are o altă părere. Începe să-și spună propria poveste - și el era diferit de ceilalți arbori încă de când era mic, fiind batjocorit din cauza aceasta ; când a mai crescut puțin, arăta la fel de diferit, iar tăietorii de lemne l-au ignorat complet atunci când au tăiat toți copacii din jurul lui. Trăsăturile speciale cu care se născuse îi salvaseră viața. Iar după ce a mai crescut puțin, a privit în depărtare și și-a dat seama că are o mulțime de motive să zâmbească... 

Pe lângă mesajul empatic și cuvintele frumoase, cartea are niște ilustrații deosebite, realizate de Brandon Dorman. Deși văd sute de ilustrații calitative, cu adevărat impresionante, cele din Copacul strâmb au ceva aparte - reamintesc cumva de vechile cărți pentru copii, care îmbinau povești minunate cu desene deosebite, menite să vrăjească cititorii prin acuratețea și profunzimea detaliilor. Se pare că ilustratorii contemporani se inspiră tot mai mult din cărțile devenite emblemă, reușind să îmbine plăcut trecutul cu prezentul. 

Mesajul cărții, devenit deja o mantră a secolului XXI, îi îndeamnă pe cei mici la toleranță, deși cred cu toată convingerea că niciun copil nu se naște cu prejudecăți sau ură față de anumite categorii, ci doar imită exemplele din jurul său. Iar tonul schimbării nu trebuie să pornească de la ei, ci de la adulții care îi cresc și îi educă, formându-i în umbra propriilor prejudecăți și opinii legate de lumea înconjurătoare. Poate că această poveste este dedicată mai mult celor mari decât celor mici, căci lor trebuie să li se reamintească (constant) să fie mai înțelepți, mai toleranți, mai empatici și mai răbdători. 

Cartea o găsiți aici.