Andreea Chiru-Maga - Bruno. Emoțiile ne unesc

Ilustrații de Ionuț Robert Olaru 

În copilărie ni se spune destul de des că plânsul e un semn de slăbiciune sau că ar trebui să trecem destul de ușor peste furie, să o lăsăm la o parte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar aceste stări sau emoții intense trebuie explorate, analizate, înainte de a fi înțelese. Emoțiile nu sunt un lucru negativ, chiar și atunci când sunt negative. Ele ne conectează cu cei din jurul nostru și ne ajută să descoperim lucruri care ne plac, care ne întristează sau ne sunt indiferente. Emoțiile sunt primul pas spre cunoașterea și iubirea de sine și ar trebui explorate de fiecare dată când apar, pentru a fi apoi gestionate cu succes. Emoțiile sunt absolut normale, le avem cu toții și ar trebui acceptate ca atare. Nicio emoție nu este un semn de slăbiciune sau de pierdere a controlului - cu toții avem momente bune și momente proaste, avem și regrete pentru felul în care am reacționat uneori, dar asta nu ne transformă neapărat în personaje pozitive sau negative. 

Emoțiile ne unesc este povestea ursulețului Bruno, care este uimit de fiecare dată când simte ceva nou și se întreabă mereu dacă mai sunt și alții care simt la fel ca el. Este surprins atunci când ceva îl înfurie sau îl întristează peste măsură, atunci când este copleșit de iubirea pe care o simte pentru mama sau prietenii săi, de multe ori se teme că mama va pleca pentru totdeauna și el va rămâne singur sau că i se va întâmpla ceva pe drumul spre casă. Bruno nu are idee cum să reacționeze în fața acestor emoții, cum să se controleze când este furios și cum să nu mai fie atât de speriat de ceea ce simte. Dar cu răbdare și ajutorul celor din jur, Bruno descoperă că emoțiile sunt ale tuturor, sunt simțite de fiecare dintre noi, la intensități diferite, ce-i drept. Emoțiile sunt universale, o unealtă care ne ajută să ne descoperim și să-i descoperim și pe cei din jur, să-i înțelegem și să-i ajutăm atunci când au nevoie. 

Emoțiile ne unesc este o lecție importantă despre sentimente și acceptare, despre firescul de a simți atât bine, cât și rău. Această poveste le arată celor mici cât de natural este să simți atât fericire, cât și tristețe sau furie, cât de ușor este să te lași în voia emoțiilor, dar și să le gestionezi. Totodată, surprinde problema pe care o avem noi adulții și soluția acesteia - acceptarea emoțiilor. Copiii se simt de multe ori copleșiți de ceea ce li se întâmplă, de situații cu care nu s-au mai întâlnit, de felul în care reacționează uneori fără să anticipeze consecințele. Până și noi adulții avem multe lucruri de învățat la capitolul emoții, ceea ce nu ne împiedică să le spunem celor mici să treacă peste ele. Dar emoțiile nu pot fi trecute cu vederea, ele ar trebui exploatate și acceptate ca atare. Ele nu trebuie distruse și nici înăbușite, ci lăsate să curgă în voie, să ne maturizeze și să ne deschidă mintea. 

Cartea o găsiți aici.