Orianne Lallemand, Eleonore Thuiller - Lupul care voia să fie supererou

Lupul se trezește într-o dimineață ca oricare alta și decide să devină supererou. Cât de grozav ar fi să poarte un costum nemaipomenit și să salveze oameni! În plus, iubita lui ar fi foarte mândră de el. Lupul ajunge la casa lui Yeti, care era o croitoreasă foarte bună. Aceasta îi confecționează un costum la care adaugă și niște aripi, în caz că va fi nevoie. Lupul are acum tot ceea ce îi trebuie pentru a deveni supererou și crede că talentul său de a-i face pe oameni să râdă îl va ajuta să scape de inamici. 

Prima faptă bună e să-l ajute pe Luca Grăsanul să stivuiască niște lemne. Nu e chiar muncă de supererou, dar Lupului îi place să fie de ajutor. Apoi pornește mai departe prin pădure, dar intențiile sale nu sunt bine văzute de ceilalți. Lupul mai mult încurcă decât ajută, interpretând greșit gesturile prietenilor săi și fiind prea entuziasmat de ideea de a-i salva. Toate par să meargă prost, așa că Lupul se furișează într-o barcă și adoarme. Între timp, se pornește vântul, iar barca începe pornește la vale. Se apropie periculos de cascadă. Lupul se dezmeticește și își dă seama că acum el are nevoie de un supererou. Noroc cu Lupușoara, iubita lui... 

Seria cu Lupul este una dintre preferatele mele. Este recomandată de la vârsta de 3 ani, dar se poate povesti și pe marginea ilustrațiilor pentru copiii care nu au răbdare să asculte tot textul. Lupul îi învață pe cei mici să fie buni, empatici, atenți, să aibă grijă de ei și de cei dragi, să descopere lumea din jur cu blândețe și curiozitate. Carțile le găsiți aici. Până acum, Lupul a călătorit prin întreaga lume, a vrut să își schimbe culoarea și a încercat să devină supererou. Sunt tare curioasă prin ce alte aventuri ne va mai purta, căci noi titluri din serie se află în pregătire.