Angela McAllister - Buzunarul cu pupici

Digby trebuie să meargă pentru prima dată la școală. Totul e nou și înspăimântător, dar cumva reușește să treacă de prima zi. A doua zi însă, refuză să se trezească, neobișnuit încă cu noul program. Dar mama lui insistă că trebuie să meargă la școală în fiecare zi. Văzându-l îngrijorat, mama îi spune că se va obișnui încetul cu încetul, va ști unde sunt toate lucrurile și ce trebuie să facă. Ca să-l încurajeze și mai mult, își face palmele căuș și trimite o mulțime de pupici înăuntru, după care îi pune în buzunarul hainei lui Digby. De fiecare dată când se va simți singur sau neajutorat, Digby va putea să apeleze la buzunarul cu pupici. 

A doua zi de școală decurge mult mai bine, iar Digby își face o prietenă - Otterly. În pauză, o minge aterizează aproape de el, iar ceilalți copii îl invită la joacă. La ora de lectură, răspunde la câteva întrebări pe care le adresează doamna învățătoare, iar la prânz aceasta îi arată unde să se așeze și ce să facă în sala de mese. Lucrurile merg bine, căci Digby știe că poate apela oricând la soluția magică făcută de mama lui. Dar o nouă situație stresantă îl prinde nepregătit, iar Digby realizează că și-a uitat haina afară. Oare cum se va descurca fără ajutorul mamei sale? 

Buzunarul cu pupici este o poveste despre temerile unui nou început și cum le putem înfrunta. La fel ca personajul principal, cei mici se simt copleșiți atunci când merg pentru prima dată la grădiniță / școală. Un nou început, cu reguli și persoane noi nu este ușor de gestionat. Până când lucrurile se așează și rutina își face simțită prezența, cei mici se confruntă cu o mulțime de provocări și situații în care trebuie să se descurce singuri. Părinții nu mai sunt acolo să le supravegheze fiecare pas, iar acest lucru poate fi foarte deconcertant. Dar la fel ca orice lucru nou, această experiență devine curând una marcată de bucurii, prietenii și multă distracție. 

Cartea o găsiți aici.