Andreea Iatagan - Miko, vulpița friguroasă

Miko s-a născut în cea mai rece noapte care a existat pe pământ, atât de rece încât și ghețarii s-au îmbrățișat dorind să se încălzească. De aceea, cele mai frecvente cuvinte spuse de Miko erau Mi-e frig. A continuat să le spună și când a mai crescut, nereușind să se încălzească orice ar fi încercat. Poate că celelalte animale or avea vreo soluție magică cu care suportă gerul năprasnic și vântul neobosit... 

Iepurele-pantofi-de-zăpadă o sfătuiește pe Miko să poarte niște șosete de lână, dar evident că șosetele nu sunt cea mai bună idee atunci când locuiești într-un loc plin de gheață. Morsa i-a spus că mânâncă mii de scoici la o singură masă, iar acestea îi țin de cald. Pentru Miko, nici scoicile nu funcționează prea bine. Încearcă să poarte un fular înfășurat în jurul gâtului, dar era atât de lung încât s-a împiedicat în el. A încercat să își miște capul foarte repede, asemenea bufniței, dar a amețit imediat. În cele din urmă, nimic n-a funcționat. Miko a încercat să găsească o soluție personalizată, care să meargă în cazul ei. Pentru început, și-a construit o casă din cuburi de gheață. A căptușit-o cu mușchi verde, iar înăuntru mirosea a primăvară. Și-a construit chiar și o sobă care să îi țină de cald. Dar ce să facă cu vântul șuierător și zăpada care îi îngheaţă lăbuțele? 

La fel ca celelalte povești ale Andreei Iatagan, acest volum este o încântare pentru ochi și pentru suflet. Miko este un personaj adorabil, curios și extrem de friguros. Dar se ambiționează să scape de această problemă și găsește singur o soluție, dovedindu-și maturitatea și eficiența de a lua decizii. În ciuda sfaturilor primite, Miko îţi dă seama că cel mai bine e să găsească o soluţie adaptată situaţiei sale şi îşi ascultă instinctul, aceasta fiind lecţia valoroasă pe care micii cititori o pot deprinde după lectură. 

Cartea o găsiți aici.