Mi-am petrecut toată copilăria în curtea și brațele bunicii materne, am simțit în plămâni aerul curat de la țară, m-am jucat cu nisip și pietre fără să mă plictisesc și am citit acolo cele mai frumoase povești. Bunica a fost pentru mine mamă, reper și alinare ; nu am întâlnit ființă mai bună, mai blândă sau mai iubitoare. De aceea, cartea Anei Barton a fost un balsam pentru suflet și rememorarea celor mai pure și emoționante amintiri. 

Ne naștem din dragoste și o căutăm apoi o viață întreagă. Ne legăm de oamenii pe care îi iubim, strângem din dinți și luptăm mai departe, imuni la toate dezamăgirile. Ne schimbăm iremediabil, devenim mai buni sau mai îndârjiți, mai inimoși, mai încrezători. Devenim suma tuturor poveștilor de dragoste pe care le-am trăit, ne vedem în continuare de drum după fiecare pierdere și căutăm, căutăm mereu, cu ochii în patru, alt om care să ne iubească și să ne schimbe. 

Nu-mi pot imagina o lume fără dragoste, cu toate blestemele care vin la pachet. Și poate nici nu ar trebui, căci lumea asta mânată de ură se îndreaptă spre un sfârșit inevitabil. Dragostea e răspunsul, oricât de clișeic ar suna. 

O viață dedicată cărților, dar niciodată scrisului, o pasiune sfidătoare pentru lectură, continuată până la sfârșitul vieții, în pofida războaielor și a regimurilor politice - aceasta a fost Antoaneta Ralian. În acest volum de articole și interviuri, coordonat de Marius Chivu, amintirile ei prind din nou viață sub ochii cititorului, dezvăluind o personalitate fascinantă, modestă, presărată cu mici secrete și regrete adunate de-a lungul timpului.