A fost o lună destul de ciudată din punct de vedere al lecturii, deoarece m-am apucat de foarte multe cărți și am abandonat la fel de multe. Am reușit să ies din acea stare de nu-mi place nimic cu ajutorul a două thrillere care m-au ținut în priză suficient timp cât să redescopăr plăcerea unei povești bine scrise. Încă am sentimente contradictorii legate de Pasagerul lui McCarthy, dar vreau neapărat s-o reiau la un moment dat, când va veni și timpul ei. Anul acesta a început cu un contrast întâlnit din ce în ce mai des - ori pun mâna pe o carte minunată, pe care o recomand apoi tuturor celor care mă ascultă, ori abandonez o carte despre care toată lumea are doar cuvinte de laudă. Nici măcar nu știu cum să încep să explic de ce am abandonat acest roman despre care toată lumea spune că e unul impresionant, opera uneia dintre cele mai puternice voci ale literaturii americane. Nu am citit nimic de Cormac McCarthy până acum și am început lectura cu speranțe mari. Dar citind aproape 150 de pagini și simțind că această carte nu îmi spune nimic, am abandonat-o, deși la un moment dat vreau să o reiau. Poate va exista un timp mai potrivit pentru ea, o înțelegere mai profundă a personajelor. Am abandonat Pasagerul dintr-un motiv foarte simplu - nu am rezonat deloc cu modul autorului de a scrie, cu enumerarea dezlânată a cuvintelor și a frazelor. Nu am reușit să țin pasul cu această rapiditate de a prezenta fapte, personaje, date sau detalii, dar mă consolez cu gândul că va veni și vremea ei. Altfel au stat lucrurile cu cartea lui Mai Thi Nguyen-Kim, Cea mai mică realitate comună, un volum de non-ficțiune despre cultura dezbaterii și a certurilor în epoca modernă. De când au apărut rețelele sociale, toată lumea își emite opiniile despre orice, indiferent dacă sunt familiarizați cu subiectul. În aceste circumstanțe de aparent progres tehnologic, au apărut fake-news , certurile nesfârșite în spațiul virtual și împărțirea lumii în două tabere atunci când vine vorba despre subiecte picante precum vaccinurile, pandemia, politica. Autoarea pledează în favoarea discuțiilor contructive, a discuțiilor bazate pe argumente, lăsând la o parte sentimentele și credințele personale. Kate Morton nu mai are nevoie de nicio prezentare, romanele ei fiind traduse și admirate în întreaga lume. Este deja cunoscut stilul ei de a scrie pe două planuri temporale - trecut și prezent, precum și îngemănarea acestor povești cu scopul de a desluși misterul prezentat la începutul cărții. Întoarcerea acasă începe cu o crimă violentă, o descoperire făcută din întâmplare și multe secrete cărate pe umeri de-a lungul a peste cincizeci de ani. Acțiunea se desfășoară atât pe fundalul paradisiac al Australiei de Sud, cât și în tărâmul cețos al Londrei. Jess, o jurnalistă trecută printr-un divorț traumatizant, primește un apel telefonic în urma căruia este anunțată că bunica ei, Nora, a ajuns la spital după o căzătură. Întoarsă acasă, Jess descoperă o altă față a bunicii sale, una măcinată de regrete și de fantomele trecutului. Acea crimă nedeslușită de la începutul romanului i-a marcat destinul în moduri pe care nu le poate bănui. Ca de obicei, Kate Morton alege să scrie povestea unei familii pentru a acoperi o gamă largă de subiecte, printre care singurătatea, nevoia de control, renunțarea la propriul sine etc. Daisy Jones & The Six s-a aflat multă vreme în lista mea de dorințe, deoarece am savurat ale două romane ale autoarei - Scandalul din Malibu, Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo. Însă de data aceasta nu am rezonat deloc cu subiectul cărții, cu modul în care este scrisă. Pe măsură ce dădeam paginile, mă tot întrebam de ce are cartea asta atâția fani, de ce a fost prezentată ca o lectură obligatorie sau inclusă în liste cu cele mai bune cărți. Pentru mine, a fost un mare NU de la bun început și mi-am propus ca anul acesta să vorbesc mai mult și despre cărțile pe care le-am abandonat sau cele care nu mi-au plăcut, deși sunt foarte populare. Aceste două thrillere care m-au scos din episodul cu abandonul cărților începute pun în balanță un subiect controversat - capacitatea creierului uman de a ascunde anumite fapte sau întâmplări cu scopul de a proteja. În Casa dintre pini, aceste goluri de memorie îi provoacă multe necazuri personajului principal, determinând-o să acționeze sau să gândească în moduri necugetate pentru care alți oameni ajung s-o judece pe nedrept. Thrillerul este povestea unei traume adânc îngropate în subconștient, a unei întâmplări care a marcat întreaga viață a personajului și toate deciziile luate din adolescență și până la maturitate. Această amintire la care nu are acces îi bântuie existența în fiecare zi, iar printr-o serie de coincidențe stranii, adevărul iese la suprafață cu forța unui uragan. În Anna O, pe de altă parte, memoria pusă pe pauză reprezintă o binecuvântare pentru tânara care a omorât doi oameni în timp ce dormea, i-a omorât cu o bestialitate ieșită din comun și a rămas adormită. Singura ei speranță este un psiholog criminalist pe nume Benedict Prince, care o diagnosticheaza ca suferind de sindromul resemnării, o tulburare psihosomatică gravă și extrem de rară. Adevărul din spatele crimelor ar putea pune în pericol viețile amândorura.
Dintre cele două romane, am rezonat mai mult cu Casa dintre pini, deși Anna O se bucură de un succes fantastic pe plan internațional, fiind considerat thrillerul anului 2024. Însă scriitura lui Matthew Blake mi s-a părut de multe ori îngreunată de detalii infinite, de fel și fel de întâmplări, în timp ce Anna Reyes s-a rezumat la fraze sau cuvinte aruncate întâmplător, reunite la final într-un puzzle perfect. Ambele romane merită citite datorită suspansului și tensiunii pe care le simți pe tot parcursul lecturii, precum și satisfacția de a desluși un mister aparent imposibil de explicat. Mi-a plăcut mult partea psihologică a acestor romane, partea care încearcă să explice anumite comportamente sau tipare ale caracterului uman, anumite acțiuni sau decizii cu consecințe nebănuite, dar și fragilitatea care ne caracterizează în ciuda tuturor aparențelor.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|