A fost odată o tânără profund îndrăgostită de știință, talentată din cale-afară, dornică să dezlege cele mai mari mistere ale fizicii. Știința este universul ei, pasiunea ei, întreaga ei lume, cu o singură excepție - fratele ei cel mic, care are o inimă bolnavă, imposibil de reparat. Pentru George, știința nu mai este de niciun ajutor, știința a dat greș. George își petrece zilele în pat, privind cu jind pe ferestrele înalte la lumea de afară, incapabil să facă mișcări prea bruște sau să se plimbe prin alte încăperi ale casei. Cărțile reprezintă singura lui rază de speranță, iar George se cufundă în lumea poveștilor simțind aceeași pasiune pe care o simte sora lui când rezolvă ecuații complicate. Ultima descoperire este o carte recent apărută, Leul, vrăjitoarea și dulapul, scrisă de C.S. Lewis, un profesor care predă în același oraș în care învață sora lui. Din dragoste pentru George, Megs începe să îi citească din carte și curând înțelege fascinația acestuia pentru lumea magică a Narniei. Știe că George nu mai are mult de trăit, iar când acesta o roagă să vorbească cu domnul Lewis despre Narnia, fata nu poate să refuze. Dar cum să intre în vorbă cu un om pe care nu îl cunoaște și să îi pună întrebări despre originile scrierii sale? Adunându-și tot curajul, Megs ajunge să servească ceaiul alături de domnul Lewis, sperând să obțină răspunsurile de care George are nevoie. Nu poate să-și dezamăgească fratele, nu acum. În timp ce misterul pare să se dezlege, Megs începe să întrevadă o altă față a lumii, una pe care nu o cunoaște și în care nu a crezut niciodată. Știința, oricât de precisă ar fi, nu pare să dețină toate răspunsurile la întrebările lumii, iar Megs înțelege că lucrurile pe care nu le putem vedea, lucrurile care doar pot fi simțite, au o putere infinit mai mare decât tot ceea ce putem demonstra. A fost odată un dulap este o carte despre puterea cărților, despre puterea imaginației într-o lume precisă și rece, despre speranță și dezamăgire. Ființa umană are nevoie, mai mult decât orice altceva, să creadă. Indiferent de domeniul în care alege să creadă, omul se simte în siguranță, protejat cumva de forțe superioare, indiferent cum s-ar numi acestea. Atunci când observă fisuri în obiectul credinței sale, omul se simte dezmăgit, singur pe lume, incapabil să mai simtă speranță. Iar atunci când totul pare lipsit de speranșp, destinul îi arată o altă cale. Romanul este o poveste înduioșătoare, captivantă, plină de speranță, o lecție de viață despre instinct și emoțiile inimii.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|