Raymond Briggs - Ursul

În fiecare seară, mama îi urează lui Tilly noapte bună , o învelește și stinge lumina când pleacă din cameră. Dar în seara aceasta, Tilly primește un urs pe nume Teddy, despre care mama spune că e bătrân și foarte înțelept. În timpul nopții, Tilly se trezește față în față cu un urs uriaș, cu o blană albă și moale, foarte blând și drăgăstos. Fetița nu este deloc speriată și îl zorește pe acesta să se urce în pat alături de ea. Ursul nu ezită prea mult, iar Tilly adoarme la loc, învăluită de căldura lui. 

A doua zi de dimineață, cuprinsă de entuziasm, Tilly aleargă în bucătărie să le spună părinților despre noul său prieten. Este extrem de încântată, îi avertizează pe părinți să nu se sperie dacă îl vor vedea, dar în același timp susține că ursul este destul de discret și se poate ascunde foarte ușor. Dar Tilly încă nu înțelege cât de dificil e să ai grijă de un urs atât de mare și ce pagube poate face acesta prin casă. Noul ei prieten îi face probleme toată ziua, iar Tilly aleargă înnebunită de colo colo să repare dezastrul. Seara, înainte de culcare, ursul apare din nou din ascunzătoare, iar Tilly este fericită să îl știe alături. Dar dimineața constată că prietenul ei a dispărut... 

Ursul este o poveste despre prietenie și prieteni imaginari, despre inocența copilăriei, dar cu un limbaj care m-a dezamăgit destul de mult. Există câteva expresii care ar putea să le dea celor mici o impresie greșită despre felul în care ne comportăm cu animalele și cu ceilalți atunci când (aparent) fac ceva greșit sau ceva care nu ne place - Of, BESTIE ce ești! , Ești îngrozitor. Te urăsc, Of, urs prost ce ești. Să vezi ce săpuneală o să capeți! Ar putea să creadă că este normal să li se vorbească așa atunci când fac vreo boacănă sau că acest gen de limbaj este scuzabil în anumite situații. Probabil că dacă era o singură scăpare, nu aminteam acest aspect al cărții, dar sunt destul de multe expresii urâte pe care fetița i le adresează prietenului său, după care susține că îl iubește foarte mult și nu ar mai vrea să plece niciodată de lângă ea. Pe de altă parte, am putea considera aceste scăpări un exemplu de AȘA NU , o formă de educație prin literatură, deși inițial am perceput acest limbaj drept unul foarte agresiv. 

Suntem înconjurați de nenumărate forme de violență, discriminare și obiceiuri rele, prin urmare consider că lectura ar trebui să vină în sprijinul părinților cu exemple pozitive pentru cei mici, cu un limbaj empatic și blând, lipsit de jigniri sau apelative urâte. 

Cartea o găsiți aici.