Eoin Colfer, Oliver Jeffers - Fred Prietenul Imaginar

"To be seen. It's all we want. From the moment we take our first steps. 'Look at me, Mom. Look at me, Dad.' Tell me I'm going to be okay. Tell me that someone cares about me. Tell me that we're in this together. And that you're going to get me through."

De când venim pe lume și până când o părăsim, simțim nevoia de a fi văzuți. Avem nevoie de dragoste și de priviri calde, de încurajări și asigurări că nu vom fi singuri. Creștem și această nevoie ne conduce pașii spre primele prietenii, fie ele reale sau nu. Atenția care ne este acordată clădește încrederea de mai târziu, dragostea pe care o primim se transformă în stimă de sine și la fel de multă dragoste de oferit celorlalți. 

Fred e un prieten (imaginar) extrem de binevoitor, atent la nevoile fiecărui partener de joacă, dispus să facă orice i se cere. Dar toate acestea îl obosesc teribil, iar singura lui dorință e să aibă pe cineva care să îl aprecieze pentru ceea ce e și să rămână prieteni pentru totdeauna. Dorința lui se va îndeplini, iar Fred va primi ceea ce nici nu îndrăznea să spere : o prietenie eternă și pierderea invizibilității în fața celor care nu vor să-l vadă. 

Pe lângă detaliile evidente ale vieții lui Fred (disponibilitatea pentru fiecare copil care îl cheamă, umilințele la care este supus și în final, invizibilitatea care îl acaparează când copilul se plictisește), m-a surprins talentul autorului de a evidenția trecerea de la invizibil la vizibil. Ne-am aflat cu toții în situația de a fi invizibili : în copilărie, când cineva refuza să se joace cu noi ; în adolescență, când persoana pe care o adoram în secret nici nu știa că existăm. Sau chiar și mai târziu, când sufletul nostru era dăruit total unei persoane care îl scăpa tot timpul pe jos. Această nevoie de a fi iubiți nu dispare cu trecerea timpului, se accentuează pe măsură ce devenim capabili să ne controlăm sentimentele și reacțiile față de cei din jur. Dintre toate nenorocirile de pe lume, teama care ne amenință cel mai mult este singurătatea. Frica de a rămâne pe cont propriu, abandonați de toți cei pe care-i iubim, frica de a dezamăgi atât de mult încât să atragem respingerea tuturor. 

Ca părinți, avem și momente în care ne-am dori să devenim invizibili. Să nu ne mai vadă nimeni cât suntem de obosiți și copleșiți, să avem câteva momente de relaxare, să mai scăpăm de gânduri. Dar gândul la ființele care depind de noi ne face să luăm o gură mare de aer și să mergem mai departe. Copilul are nevoie să știe că cineva îl vede în orice moment și că le poate vedea pe ființele iubite. Există, în continuare, mulți copii pe care nu îi vede nimeni și care cresc cu impresia că existența lor nu contează. Până când au puterea de a se face văzuți și nu într-un sens bun. Poate că de la asta pornesc și tragediile care ne marchează secolul : de la lipsa dragostei și a atenției. 

---

Fred Prietenul Imaginar este o carte cu mesaj puternic pentru noi, adulții și o poveste sensibilă despre puterea prieteniei și a loialității pentru cei mici.
​Pentru că nu am fost făcuți să fim singuri, ci să ne cunoaștem și să ne schimbăm viețile, indiferent pentru cât timp. 

Cartea o găsiți aici.