"Urâm lucrurile de care ne temem la noi înșine..." (John Boyne - Furiile inimii)

Furiile inimii ​e un titlu mult prea înverșunat pentru calmul absolut cu care este scris acest roman. Chiar și în cele mai complicate situații, când adevăruri dureroase ies la iveală sau tragedii se ivesc la orizont, personajele găsesc resurse de umor și de calm, detașându-se cumva de ceea ce li se întâmplă, privind totul din exterior. Umorul sec pe care autorul îl folosește mi s-a părut enervant la început, însă pe măsură ce am înaintat cu lectura, am descoperit că e un mod perfect de apărare al personajelor, o soluție la îndemână pentru a merge mai departe chiar și în timpul celor mai grave furtuni. 

​Romanul prezintă povestea lui Cyril Avery, un băiat născut într-o Irlandă profund catolică și neiertătoare cu cei diferiți. Mama lui Cyril rămâne însărcinată la vârsta de șaisprezece ani, este necăsătorită și alungată din satul ei natal. Rămasă pe drumuri , fără bani și fără familie, pornește spre Dublin, unde speră că viața va fi mai blândă cu ea. Are deja un plan pentru copilul care se va naște, astfel că Cyril este adoptat de Charles și Maude Avery. Crește într-o casă care cu greu poate fi numită cămin, alături de doi oameni care cu greu pot fi numiți familie. Nu este batjocorit sau ignorat, însă crește cu o lipsă de afecțiune care se mărește tot mai mult de-a lungul anilor, deschizând în el un gol imens, pe care va încerca să îl umple prin cele mai disperare metode. Cyril știe de la început că este diferit de ceilalți, iar trecerea anilor îi confirmă acest lucru - este homosexual într-un stat profund neiertător, care îi condamnă la moarte pe cei ce nu se supun regulilor. Acesta va fi zbuciumul interior de care nu poate scăpa, indiferent de cât de mult încearcă să fie ca ceilalți. Cyril se îndrăgostește pentru prima dată la vârsta de șapte ani și nu reușește să uite niciodată. Viața i-l va scoate în cale de nenumărate ori pe cel de care este îndrăgostit, ca un fel de semn divin. Însă nu-i va obloji rănile și durerile și nu-l va cruța de nenorociri, aratându-i mai mult decât ar fi fost nevoie că pornirile lui provoacă mult rău. 

Cartea este o satiră la adresa unei societăți conservatoare și a influenței religioase, care prin cutumele și regulile străvechi refuză să se modernizeze și să înțeleagă cu adevărat problemele cetățenilor săi. Membrii comunității religioase au fost, de-a lungul istoriei, participanți activi în regimurile totalitare, bazate pe reguli stricte, pe principii învechite și fără temei. Pentru toți aceia care s-au simțit mereu înafara granițelor și a regulilor impuse, societatea a fost inamicul numărul 1, cea care i-a împiedicat să trăiască așa cum au vrut, să se exprime liber și să aibă aceleași drepturi ca ceilalți. Romanul nu face referire doar la homosexuali, ci mai ales la abordarea total absurdă a sexualității - sexul era privit ca o corvoadă pentru ambii parteneri, o unealtă care să îi ajute să procreeze, iar după ce acest lucru se va fi întâmplat, puteau foarte bine să aibă dormitoare separate ; femeile care descopereau placerea sexului erau considerate târfe, plăcerea fiind destinată doar sexului masculin. De-a lungul timpului (romanul îl urmărește pe Cyril pe parcursul întregii vieți) Irlanda rămâne aceeași țară închistată în propriile păreri, condusă de preoți tiranici și conducători lași. Lucrurile se schimbă în lume în privința homosexualității, iar Cyril reușește să trăiască o viață departe de patria lui, să iubească din nou și să-și lărgească orizonturile. 

Furiile inimii​ este un roman incredibil de frumos, care m-a purtat prin toate stările posibile - de la râs necontrolat la tristețe, de la agonie la extaz și înapoi. E greu de imaginat că un om poate să sufere atât de mult din cauza sexualității sale, că această latură pe care oamenii o împart în două categorii (normală și deviantă) poate să șteargă toate celelalte aspecte ale personalității unei ființe, toate lucrurile bune pe care le-a făcut, tot ceea ce a dăruit celorlalți. Mentalitatea nu s-a schimbat prea mult nici astăzi și din păcate această tendință de a judeca oamenii atât de repede crește în intensitate, în special în această perioadă sumbră pe care o trăim. 

​Cartea o găsiți aici.