Universul nu are sfârșit...(Stephen King - Străinul)

Prima interacțiune cu maestrul King s-a petrecut în perioada liceului. Erau în vogă Shining și Carrie, pe care toată lumea le citise și le lăudase excesiv. Poate n-a fost momentul potrivit, poate n-au fost romanele potrivite, cert e că scrisul lui King nu m-a impresionat cu absolut nimic acum aproximativ zece ani și până când am pus mâna pe Străinul l-am evitat grațios. Sunt o mare fană a  genului thriller și l-am evitat tocmai pe omul care a inventat acest gen, fiind absolut convinsă că nu îmi place cum scrie, că are un stil prea ciudat și misterios ca să mă atragă. Nimic mai greșit! Din prima clipă în care am pus mâna pe Străinul, mi-a fost aproape imposibil să ies din poveste. Am fost absorbită la propriu în misterul acestui roman și pe parcursul a 700 de pagini am stat cu sufletul la gură, încercând să ghicesc cine e criminalul. 

Străinul e un roman construit impecabil. Perfect. Totul începe cu o crimă oribilă dintr-un orășel din Oklahoma - cadavrul unui băiețel de unsprezece ani este găsit într-un parc, iar toate probele existente îl indică drept făptaș pe Terry Maitland, antrenor de baseball și unul dintre cei mai iubiți cetățeni ai orașului. Arestarea lui înaintea celui mai important meci al sezonului lasă pe toată lumea cu gura căscată. Dar Terry susține încontinuu că este nevinovat și că nu ar fi făcut nicicând așa ceva. În ciuda acestor mărturisiri, acesta rămâne în arest până când va fi pus sub acuzare. Orașul trăiește acum sub imperiul șocului, iar detectivul Ralph Anderson, cel care a ordonat arestarea lui este chinuit de îndoieli. Apar tot mai multe detalii surprinzătoare legate de acest caz și totuși, toate indiciile arată în continuare către apreciatul antrenor. În ziua punerii sub acuzare, totul se transformă într-un fiasco. Sute de oameni așteaptă în fața tribunalului, cei mai mulți purtând pancarte cu injurii și cerând condamnarea la moarte a inculpatului. Terry Maitland nu mai apucă să ajungă în interiorul tribunalului, căci este împușcat de trei ori de către fratele presupusei sale victime și moare în fața mulțimii furioase. 

Cazul este clasat. Toți cei implicați în rezolvarea lui consideră că vinovatul a fost găsit și a plătit cu vârf și îndesat. Singurul om măcinat de îndoieli este Ralph Anderson, Vinovația și regretele nu îl lasă să doarmă, consumându-i cea mai mare parte din viață. După moartea lui Terry, a fost trimis în concediu (mai mult obligat) și se pare că nu va reuși să-și găsească liniștea decât dezlegând misterele acestui caz. Toate dovezile sunt acolo, sub ochii lui, dar există anumite discrepanțe care îl vor conduce la descoperiri șocante. Detectivul Anderson nu poate să renunțe până nu află adevărul. Singura problemă e faptul că nu e pregătit să afle acest adevăr. Și mai ales, să-l accepte. 

Explicația misterului e una destul de simplă, aproape hilară - criminalul se află deasupra puterii de înțelegere și acceptare a celor ce-l caută, iar lucrul ăsta îî conferă o imunitate greu de învins. Pentru că de cele mai multe ori, oamenii ignoră ceea ce se află chiar în fața lor și merg mai departe bazându-se pe aceleași convingeri după care au trăit toată viața, în timp ce lumea se schimbă. Poate că nu există o explicație adecvată pentru identitatea criminalului, dar el poate fi adus la viață printr-o metaforă - binele și răul coexistă în această lume și sunt într-o permanentă luptă ; oricâte forțe ale răului ar apărea printre noi, apar forțe ale binelui, care sfidează logica și tot ceea ce cunoaștem, încercând să contracareze viitoarele nenorociri. Și așa cum repetă Holly mai mereu, în special pentru detectivul Anderson, Universul nu are sfârșit, una dintre cele mai înspăimântătoare și totodată, dătătoare de speranță fraze din acest roman. 

Pot să folosesc doar metafore pentru a vorbi despre romanul lui King, tocmai pentru a nu strica surpriza din interiorul lui, uimirea și toată gama de emoții pe care le veți simți pe parcursul lecturii. Lăsând la o parte elementele supranaturale și misterul care se tot mărește, Străinul este un roman despre versatilitatea și cruzimea naturii umane, despre puterea omului de a se adapta la orice condiții și a accepta orice pentru a obține ceea ce dorește. Inclusiv compania celor pe care îi disprețuiește sau pe care vrea să-i distrugă.

Am trăit un fel de transă pe parcursul a 700 de pagini, mi-a fost imposibil să mă desprind de poveste și pot să afirm că e una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul ăsta. O găsiți aici.