Stephen King - Institutul

​Conform datelor Centrului Național pentru Copii Dispăruți și Exploatați Sexual , aproximativ 800 000 de copii sunt dați dispăruți în fiecare an în Statele Unite. Unii sunt găsiți. Cei mai mulți, nu. Pornind de la această statistică sumbră, Stephen King a pus bazele unui roman care îți dă fiori pe șira spinării și te urmărește mult timp după ce l-ai terminat de citit. Premisa e una simplă - viața unui polițist dintr-un orășel uitat de lume se va schimba pentru totdeauna atunci când îl va întâlni pe Luke Ellis. Băiatul în vârstă de doisprezece ani este un copil supradotat, de o inteligență ieșită din comun și deja acceptat la două universități de top din lume. Într-o noapte oarecare, este răpit din casa lui, părinții lui sunt asasinați, iar el este dus la Institut, un centru din care nimeni nu a reușit să evadeze până acum. 

Odată ajuns acolo, Luke încearcă să își dea seama ce se întâmplă și de ce sunt atâția copii, de ce sosesc unii noi, iar alții dispar brusc ca și cum n-ar fi existat niciodată. Institutul recrutează copii din toată lumea, copii cu puteri speciale, care pot fi folosite în scopuri nobile. Unii dintre ei posedă darul telepatiei, abilitatea de a citi gândurile celorlalți, iar alții sunt în stare să miște obiectele din jur fără să le atingă - ei sunt telekinetici. Puterile lor nu sunt atât de mari pe cât și-ar dori cei care conduc Institutul ; tocmai de aceea copiii sunt supuși la nenumărate teste, injecții și alte metode barbare prin care puterile lor se pot amplifica sau pot să devină deținători ai ambelor daruri speciale. Ținuți captivi și supuși la torturi inimaginabile, mulți dintre ei își pierd mințile de-a dreptul și nu mai pot fi de folos nimănui. Dar Institutul știe acest lucru și îi folosește atâta timp cât este nevoie, după care scapă de ei fără pic de regret. Însă Luke nu se poate obișnui cu acest gând, refuză să creadă că viața pe care o știa nu va mai fi niciodată la fel, că va muri în această văgăună, cu mințile vraiște și uitat de toată lumea. Chiar dacă se supune fără să crâcnească la toate testele, în mintea lui Luke încolțește un plan. Va evada din Institut și va dărâma toată construcția aceea monstruoasă peste toți cei care i-au răpit copilăria și inocența. 

Perspectiva lui King e una de-a dreptul înfricoșătoare și pe tot parcursul romanului m-am întrebat dacă nu cumva e un fel de premoniție asupra viitorului incert care ne așteaptă. Până și gândul că așa ceva ar putea fi posibil în viața reală e suficient pentru a-ți pierde mințile. Însă dacă stai să analizezi lucrurile, toată această intrigă pare plauzibilă într-o lume în care oamenii tânjesc doar după putere, în care inteligența nu te face neapărat un om bun, iar educația nu te transformă într-un individ cu principii morale. Ba din contră, vremurile pe care le trăim ne demonstrează tot mai mult că oamenii inteligenți și cu putere sunt periculoși. Însă când pui laolaltă mai multe minți luminate, minți antrenate pentru pericole și lucruri care ar putea merge prost, minți care au impresia că fără contribuția lor lumea se va prăbuși la fel de repede ca un castel de nisip, să nu te aștepți la altceva decât la dezastru. Căci oamenii care se simt atât de mari, de importanți și de invulnerabili, oamenii care consideră că munca lor va salva omenirea vor face inevitabil greșeli. Greșeli stupide, greșeli de începător. Pentru că supraestimarea propriilor puteri și sentimentul că ești stăpânul lumii nu fac decât să te condamne la moarte de nenumărate ori, să îți scoată la iveală toate frustrările și vulnerabilitățile. 

​Stephen King e un maestru al misterelor și un povestitor înnăscut, iar talentul său nu poate fi contestat. E al doilea roman scris de el pe care îl citesc cu sufletul la gură și mă întreb de ce l-am ocolit atât de mult timp. Deși în general citesc multe thrillere și dau peste multe cărți excepționale, poveștile lui King au ceva aparte, un soi de vrajă din care cu greu poți ieși după ce ai terminat de citit. Știu că romanul ăsta o să mă bântuie mult timp, o să îmi trezească întrebări la care nu vreau să le aflu răspunsul și sper ca povestea să trăiască doar între copertele cărții, niciodată în viața reală.
​
Cartea o găsiți aici.