Sharon Huss Roat - Cum să (nu) mă vezi

Apar din ce în ce mai multe povești legate de dezavantajele tehnologiei asupra vieții personale, încrederii de sine și relaționării cu alte persoane. Poate că e firesc să fie așa, având în vedere că trăim într-o lume dominată de aplicații care să ne salveze timpul (dar de fapt ni-l fură și mai abitir), soluții eficiente pentru a fi cât mai discreți și totuși cu viața la vedere, aparate tot mai inteligente care să ne scutească de o gândire profundă. Timpul petrecut pe Internet e întotdeauna unul mai lung decât ne-am dori, iar undeva pe drum pierdem contactul cu ceilalți, deși aparent suntem prieteni cu toată lumea și mereu înconjurați de oameni cu aceleași principii și pasiuni ca și noi. Viața de pe rețelele sociale e întotdeauna perfectă, iar pozele surprind doar momentele de fericire, decorurile desprinse din revistele de modă și împlinirea profundă. În spatele lor se află întotdeauna frustrări, vise neîmplinite și multă nefericire, doar că suntem prea lași ca să recunoaștem acest lucru. 

Cum să (nu) mă vezi este radiografia modernității și a aparentei fericiri absolute, motivele din spatele acestor minciuni din online, dar și sublinierea acestei necesități tot mai mari de a fi sinceri cu noi înșine, în pofida tuturor consecințelor. 

Vicky Decker este o fată simplă, care nu atrage atenția nimănui. Dar când prietena ei cea mai bună, Jenna, se mută, Vicky este nevoită să-și depășească condiția de outsider și să-și formeze o existență admirată de către ceilalți. Cu fiecare poză perfectă de pe Instagram, Vicky devine tot mai admirată, fără să fie nevoită să iasă din casă și să interacționeze cu oamenii. Cu cât numărul celor care o urmăresc crește, cu atât Vicky devine mai nefericită, mai frustrată, mai lipsită de speranță. Înțelege că nu e singura care se simte așa și că trebuie să facă ceva pentru a-i ajuta pe nenumărații useri #singuri și #ignorați. Este nevoită să-și învingă frica și să aducă magia din online în viața reală... 

Povestea lui Vicky nu e una ieşită din comun sau şocantă pentru secolul XXI - era Internetului şi a reţelelor sociale a adus o înstrăinare tot mai mare de lumea reală, de bucuriile simple şi interacţiunea cu cei din jur. Pentru cei neînţeleşi, descurajaţi şi singuri reprezintă o portiţă de scăpare din cotidian, un mediu în care se simt confortabil fiindcă nu îi judecă nimeni. În mediul online poţi să fii ceea ce alegi tu să fii - îndrăzneţ, ambiţios, curajos, lipsit de inhibiţii. În spatele unui ecran, totul e posibil, în special aparenţa unui vieţi perfecte, lipsite de griji. Dar singurătatea sau problemele nu se rezolvă acolo ; singurătatea atrage şi mai multă singurătate, mai multe frustrări, mai multă neputinţă de a interacţiona cu ceilalţi. Diversitatea şi toleranţa sunt doar capcanele în care fiecare utilizator păşeşte fără să vrea, fără să bănuiască o secundă că viaţa reală e mult mai spectaculoasă, dar ai nevoie de curaj ca să-i ţii piept. 

Cartea asta provoacă o discuţie lungă legată de beneficiile internetului - dacă ne ajută chiar atât de mult sau doar ne îndepărtează tot mai tare de ceilalţi, dacă barierele sunt clar trasate sau mai avem de muncit la asta, dacă am putea să ne descurcăm şi fără el şi să ne apropiem mai mult de oameni. Căci oamenii sunt cei care contează. Beneficii există, prin accesul tot mai rapid la informaţie, dar şi o mare confuzie legată de multitudinea acestor informaţii, unele dintre ele nefiind compatibile cu realitatea sau nepotrivite pentru mai multe categorii de persoane. Cred că depinde de fiecare dintre noi câtă atenţie acordăm mediului online, în ce măsură îl folosim şi cu ce scopuri şi dacă merită să îi îndepărtăm pe ceilalţi pentru o simplă himeră. 
​
​Cartea o găsiți aici.