Shari Lapena - Cuplul din vecini

Cu fiecare thriller pe care îl citesc, îmi dau seama că specia umană e de departe cea mai crudă de pe planeta aceasta. Pură ficțiune sau nu, thriller-ele scot la lumină laturi și sentimente umane demne doar de monștrii din basme. Nici această poveste înfricoșătoare nu face excepție, dovedind, dacă mai era nevoie, că omul este capabil de ABSOLUT orice pentru a-și atinge scopurile, iar expresia a călca pe cadavre nu e nicidecum una pur teoretică... 

Cuplul din vecini urmărește destinele întortocheate a două perechi tinere. Totul pornește de la o premiză greșită : unul dintre cupluri dă o petrecere, însă îl roagă pe celălalt cuplu să-și lase acasă fetița de șase luni. O vor putea urmări pe monitor și verifica de câte ori e nevoie. Însă inevitabilul stă la pândă, iar fetița dispare. Cred că e necesar să precizez de la bun început că tânăra mamă suferă de depresie postnatală și simte nevoia acută de a se afla în preajma unor adulți cu care să poată discuta, uitând pentru o seară de toate gândurile care o macină pe parcursul zilei. Coșmarul ei devine realitate, peste sentimentele de vină adăugându-se altele noi, de teroare, teamă și vizualizarea celor mai crunte scenarii posibile. Poate că cei doi soți ar fi putut comunica mai mult și nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Sau poate că nu există coincidențe... 

​"Își umplea orele cum putea mai bine, dar tot se simțea singură. Toate zilele au ajuns să i se pară la fel. Nu putea să-și închipuie că altădată fuseseră altfel. În ceața cauzată de lipsa somnului, nu-și amintea de ea însăși, femeia de dinainte,care lucra în galeria de artă. Abia dacă mai ținea minte cum era când își ajuta clienții să-și adauge piese noi la colecții sau cât era de încântată când găsea un artist nou promițător. De fapt, abia dacă își amintea cum era viața ei înainte să aibă copilul și să rămână acasă să-l crească."

"Mereu a fost emotivă, sensibilă. Este una dintre cele mai rafinate femei pe care le-a întâlnit vreodată. Înainte, îi plăcea să se ducă pe neașteptate la ea la galerie. Uneori o surprindea acolo la ora prânzului sau după program, doar pentru că voia s-o vadă. Îi plăcea la nebunie s-o urmărească atunci când stătea de vorbă cu clienții, să o vadă cum se lumina toată când vorbea despre un tablou sau un artist nou. Se gândea atunci :  Nu pot să cred că e a mea!" 

Cuplul din vecini scoate la iveală secrete umane ascunse adânc, laturi pe care nu am fi crezut vreodată că le avem și aruncă în aer tot ceea ce știam despre relații, încredere, prietenie. Ne arată cum ființele umane au tendința de a distruge totul odată ce au TOTUL (după umila părere a celor din jur), cum mintea poate cădea în propria-i capcană, fără vreo șansă de reabilitare. Totodată aduce în discuție un subiect despre care ne ferim să discutăm - depresia postnatală și demonii care o acompaniază. Depresia nu e ceva ce poate fi explicat, ea trebuie înțeleasă și luată ca atare. Depresia e o boală, la fel ca diabetul sau hipertensiunea, diferența dintre ele fiind doar percepția și prejudecățile celorlalți la adresa uneia. Depresia nu e un moft, nu e dorința disperată a unei persoane de a atrage atenția - e o stare de rău permanent, o voce care îți șoptește încontinuu că nu ești bun de nimic, că nu contezi pentru nimeni, că nu e nicio persoană în jur care să te ajute. Iar vocea aceasta lucrează chiar și în momentele pe care oamenii le categorisesc drept cele mai fericite. După cum ne putem da seama și din acțiunea cărții, depresia nu trece cu una, cu două și nu se bucură de prea multă popularitate în rândul familiei sau al vecinilor. Mereu te vor compătimi pentru orice altă boală, însă nu pentru depresie. Consecințele ei ar trebui să ne pună pe gânduri, anulând toate prejudecățile dobândite, ar trebui să tragă în noi un semnal de alarmă sau să ne lipească pe frunți un semn de exclamare. 

Cartea o găsiți aici. 

---