Rachel Caine - Refugiul de la Stillhouse Lake

"O viață normală. O viață confortabilă. Nu perfectă, bineînțeles. Nimeni nu avea o căsnicie ideală, nu-i așa?"

Cunoscută publicului larg pentru seria Vampirii din Morganville, Rachel Caine a scris peste cincizeci de romane, axându-se în special pe fantasy și thriller. Nu am citit nimic scris de ea până acum, dar Refugiul de la Stillhouse Lake e promițător - e prima carte din seria Stillhouse Lake și spune povestea unui femei care află cu stupoare că nimic din viața ei nu e așa cum credea ea. Aparent, este o femeie banală, o mamă care își crește cei doi copii alături de bărbatul de pe care îl iubește, căsnicia ei e la fel ca toate căsniciile, cu bune și cu rele și nimic nu pare să tulbure această imagine a unei familii absolut normale. 

Dar totul se schimbă pentru Gina într-o zi obișnuită când își ia copiii de la școală și conduce spre casă, sperând să petreacă o seară în familie în fața televizorului. Când se apropie de casă, vede mașini de poliție, pompieri și mulți curioși adunați în jurul lor. Un șofer neatent luase curba cu o viteză prea mare și intrase în casa lor, în fortăreața pe care o credea de nezdruncinat și în care se simțeau cu toții în siguranță. Însă polițiștii sunt mult prea agitați și agresivi pentru un simplu accident, iar Gina descoperă adevărul crunt în garajul soțului ei - un cadavru, acoperit de pete roșii și vineții, jupuit și cu limba atârnând afară din gură. Viața secretă de criminal în serie a soțului ei este dezvăluită, iar lumea așa cum o cunoștea Gina până atunci se prăbușește încet peste viața ei și a propriilor copii. Este nevoită să se reinventeze, să-și ia un nume nou și să învețe să trăiască din nou pentru a-și putea crește copiii în liniște și siguranță. Însă viața îi rezervă alte surprize, obligând-o să lupte cu răul pentru a-i salva pe cei pe care-i iubește. 

"Dar ce mă îngrijorează cel mai mult este cum și-l amintește pe tatăl ei, pentru că, ne place sau nu, ne vine să credem sau nu, el a fost un tată bun pentru ei, iar ei l-au iubit din toată inima.
Dar nu fusese sincer, se pare. Să fie un tată bun era doar o mască sub care se ascundea monstrul dinăuntru. [...] Când își îndrepta atenția asupra unui lucru, era acolo cu totul. Îi iubise pe copii, mă iubise pe mine, și păruse real."

Povestea Ginei este o reinventare permanentă, o luptă pentru supraviețuire atunci când ești conștient că pericolul pândește la tot pasul, amenințând echilibrul fragil pe care l-ai câștigat cu greu. Amintirile Ginei referitoare la perioada când erau o familie fericită îi aduc fiori pe șira spinării, căci momentele de bucurie o aduc în prezent, în prezentul în care știe că soțul ei e un criminal care și-a ascuns adevăratul caracter sub masca unui tată devotat. Și întrebările fără răspuns încep să-i pună stăpânire pe mintea obosită. Cum a putut să se prefacă atât de mult timp? Cum poate un om să fie criminal în serie, soț și tată devotat în același timp? Dacă nu-l cunoști cu adevărat pe cel alături de care îți petreci viața, căruia i-ai încredințat totul fără rezerve, cum ai putea să mai ai încredere vreodată în orice alt om? E foarte interesantă această trecere de la trecutul celor doi la prezentul în care unul plătește pentru faptele lui, iar celălalt trăiește într-o nesiguranță și panică permanente. De fapt, toată forța Ginei și puterea de a merge mai departe peste ceva inimaginabil se trage din dragostea pe care le-o poartă celor doi copii. Fără ei, lumea ei s-ar fi dărâmat cu totul. E datoria ei să îi știe în siguranță, e singurul lucru care o poate face să-și găsească din nou locul în lume. 

Cartea o găsiți aici. Volumul doi se numește Killman Creek, iar volumul trei Wolfhunter River și va apărea anul acesta, în aprilie. Sper că vor fi traduse și la noi cât de curând.