R. J. Palacio - Cartea lui Julian

M-a fascinat dintotdeauna personajul negativ dintr-o poveste. Poate din cauza faptului că am înțeles la un moment dat că nimeni nu e doar bun sau rău, poate din pricina motivațiilor care se ascund în spatele fiecărei fapte sau poate prin prisma propriei laturi rebele, care mi-a dat multe bătăi de cap prin adolescență (Ar trebui să menționez și eterna fascinație pentru băieții răi? Poate că nu.) Cartea lui Julian îi dă ocazia băiatului rău din Minunea să își spună propria versiune, povestea care se întrevede slab atunci când părinții lui sunt chemați la școală. De acolo încep motivele lui Julian, precum și propriile vise și temeri legate de viață, prietenie și oameni. 

Modelul parental nu influențează sută la sută comportamentul unui copil, însă de cele mai multe ori își pune amprenta încet și sigur pe caracterul acestuia - asemănările și deosebirile se vor vedea mult mai târziu sau poate mult prea devreme, totul depinde doar de copil. În cazul lui Julian, obișnuit să aibă în jur doi oameni care consideră că banii pot cumpăra totul, comportamentul agresiv se naște din propriile frustrări. Mult prea ocupați să producă bani, neatenți la copilul lor și la nevoile sale, părinții lui Julian nu conștientizează sentimentele acestuia, nevoia de a le exprima sau incapacitatea lui de a empatiza cu ceilalți. Obișnuiți să facă totul din complezență și doar de ochii lumii, aceștia își ignoră copilul cu bună știință, neînțelegând gravitatea faptelor sale sau motivele din spatele acestora. Dacă privim mai atent, Julian e doar un copil cu o mare nevoie de atenție și afecțiune, un viitor adult cu probleme de comportament, pentru care lumea este doar un loc de joacă ușor de cumpărat. 

O poveste are întotdeauna mai multe variante, depinde cine o povestește - de aceea, perspectiva lui Julian oferă o nouă viziune asupra relației dintre el și Auggie, motivele care l-au împins să hărțuiască și să-și verse frustrările pe cineva lipsit de apărare și complexat din cauza imaginii corporale. Faptul că Julian îl alege tocmai pe Auggie din mulțimea de copii de la școală spune multe despre caracterul său - Julian se vede pe sine un caracter slab, care are nevoie de diverse tertipuri pentru a atrage atenția celor din jurul său, tocmai pentru a-și masca defectele și lipsurile. 

Mi-au plăcut extrem de tare romanele lui R. J. Palacio, prin abordarea lor, empatia cu care conturează lumea emoțiilor copilărești, extrem de sincere și derivând (aproape) exclusiv din conexiunile cu adulții din jurul lor. Se spune mereu că părintele reprezintă modelul suprem, însă aceste povești ne demonstrează că cei mici disting nuanțele de gri mult mai bine decât noi și încearcă să jongleze cu ele, indiferent de exemplul parental. Ei au puține lucruri de învățat când vin pe această lume, în timp ce noi avem multe de învățat de la ei în materie de emoții și relațiile cu cei din jur. 

Cartea o găsiți aici. 

---