Politică și societate - Un dialog inedit. Papa Francisc, întâlniri cu Dominique Wolton

Într-o lume concentrată pe ură și arătarea cu degetul către păcatele celorlalți, există puține personalități care să inspire cu adevărat atât prin fapte, cât și prin vorbe. Papa Francisc e un personaj controversat și devine tot mai controversat prin declarațiile pe care le face. Părerile sale legate de scena politică a Europei de azi, supremația banului și crizele prin care trecem cu toții nu fac decât să îi demonstreze curajul și mărinimia, atât de necesare astăzi, dar și acceptarea și toleranța la care îndeamnă Biserica Catolică. Deschiderea sa către modernitate rezultă dintr-o înțelegere profundă a spiritului uman, a iubirii față de toți locuitorii acestei planete, dar și din necesitatea de a îndruma anumite categorii pe drumul cel bun. 

Antagonismul acestui personaj pornește nu doar de la îndemnul către toleranță față de toți oamenii, dar și de la detașarea subtilă față de regulile dure ale catolicismului. Deschiderea lui față de subiecte tabu, asemenea homosexualității sau a puterii banului în lumea modernă, reprezintă principalul motiv pentru care este atât de iubit și apreciat. Recunoaște, aproape zâmbind, că nu deține adevărul absolut și nu poate să decidă cum ar trebui să își trăiască alții viața. Principiile sale, care îl ghidează în cele mai întunecate vremuri nu trebuie urmate întocmai, căci nu se consideră un exemplu pentru toată lumea. Își recunoaște lipsurile, defectele, mai simte și mânie uneori, nu este străin de nimic din ceea ce-i omenesc. Dialogul cu Dominique Wolton curge firesc - tăcerile Papei sunt acceptate ca atare, în unele zile sociologul fiind mai vorbăreț și mai jovial decât el, în altele ascultându-l cu răbdare și așteptând dreptul la replică. Nu există discuții aprinse, totul se desfășoară lent, părerile contradictorii fiind acceptate și înțelese - tocmai de aceea e atât de interesant de urmărit acest dialog despre capcanele lumii moderne. 

Nu știu dacă cuvintele Papei au fost spuse pentru șlefuirea imaginii sale publice sau pentru a da lumii o nouă perspectivă asupra catolicismului - cert e că discursurile sale atrag tot mai mulți adepți, reușind astfel să schimbe puțin traiectoria greu încercată a Bisericii Catolice. Considerată una dintre cele mai dure instituții, cu reguli uneori absurde, Biserica reușește să unească oamenii, dar și să-i dezbine atunci când diferențele dintre ei ies la suprafață. Se vorbește tot mai mult despre puterea imensă a religiilor, despre subminarea ei și cred că adevărul e undeva la mijloc. Fiecare om este liber să creadă într-o forță superioară și să o numească după cum consideră - Dumnezeu, Budda, Allah etc. Dar această credință nu ar trebui să împiedice relațiile cu alți oameni, dialogul deschis sau acceptarea diferențelor de opinie. 

Papa Francisc rămâne un personaj controversat, care nu se ferește să spună lucrurilor pe nume și e interesant să-i cunoaștem opiniile legate de lumea în care trăim, fie că suntem sau nu de acord cu ele. 

​Cartea o găsiți aici. 

---