1959, coasta sălbatică a Sussex-ului. Florence Green, o văduvă care primise recent o moștenire, își deschide o librărie în orașul Hardborough. În ciuda privirilor ostile și a previziunilor legate de eșec, afacerea ei începe să prospere și atrage dușmănia celorlalți vânzători din oraș. Sub aparenta amabilitate, sub sfaturile necerute și buna-cuviință, oamenii ascund secrete și prejudecăți adânc înrădăcinate în gândirea lor. Florence începe să se întrebe dacă un oraș care nu are o librărie nu este cumva un oraș care nu își dorește o librărie. Conflictul escaladează la cote alarmante atunci când Florence își atrage antipatia doamnei Gamart, patroana artelor din partea locului. Un dușman greu de învins, ascuns sub zâmbete forțate și o aparentă respectabilitate, o femeie care își ascunde ghearele ascuțite în mănuși de catifea. Aportul lui Florence la plăcerea oamenilor de a-și îmbogăți viețile prin lectură nu este privit cu ochi buni, oamenii nefiind în stare să-și trădeze prejudecățile cu care au fost crescuți sau temerile față de noi experiențe. Religiozitatea și regulile după care funcționează comunitatea primează în fața unei plăceri simple, dar periculoase. Cărțile reprezintă un sfârșit pentru îndoctrinarea și limitele la care au fost supuse femeile și pentru îndatoririle pe care le au față de familiile lor. O femeie care citește e o femeie care poate descoperi lucruri noi, o femeie care poate să viseze și să se simtă liberă pentru prima oară în viață. Librăria nu este doar o carte despre cărți. Este o poveste despre rădăcinile otrăvite ale obișnuinței, despre regulile stricte ale unei vieți lipsite de plăcere, despre frica oamenilor de a ieși din zona de confort. Emanciparea, dorința de a evada, de a fi liber, de a scăpa de toate constrângerile impuse încă din copilărie - acestea sunt lucruri despre care nu se discuta și se discută prea puțin în continuare, în special într-o perioadă în care femeile aveau o singură obligație : de a se căsători. Cărțile au fost privite mult timp drept un afront la societatea tradițională și dacă răscolim puțin în istorie, nu ne este greu să găsim suficiente titluri care au fost interzise, arse, considerate indecente sau nepotrivite. Romanul lui Penelope Fitzgerald este o imagine actuală a societății, deși a apărut acum mai bine de patruzeci de ani. O frescă a unei comunități bazată pe aparențe, plină de secrete și dorințe ascunse, incapabilă să trăiască, ci doar să supraviețuiască.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
December 2023
|