Paula McLain - Hemingway și cu mine

Ernest Hemingway a rămas în istoria literaturii drept unul dintre cei mai buni scriitori americani, recompensat cu importante premii literare, contemporan cu F. Scott Fitzgerald, Pablo Picasso și James Joyce. Romanele publicate au reprezentat însă doar o mică parte din ceea ce i-a adus faima, viața sa personală fiind mult mai interesantă de urmărit și criticat. Hemingway a fost un bărbat care iubea viața, iubea femeile și nu se sfia să-și caute fericirea, indiferent de statutul său. A trăit ca un etern adolescent, căutând mereu iubirea care să-l împlinească și lângă care să poată progresa ca scriitor. În Soția din Paris, Paula McLain relata povestea de dragoste dintre Ernest și prima lui soție, Hadley Richardson. Proaspăt căsătoriți, cei doi sosesc în Parisul aflat în plină epocă a jazz-ului, iar pentru Ernest nu putea să existe un peisaj mai bun sau mai dătător de speranță. Dar pentru tânăra lui soție, nefamiliarizată cu adunările scriitorilor și artiștilor, viața devine un șir nenumărat de întrebări, de lupte interne, în timp ce Ernest își croiește drumul spre ascensiune. Eșecul căsniciei lor devine evident, iar Ernest o întâlnește pe Pauline Pffeifer, care va deveni a doua sa soție.  

Nici cea de-a doua căsnicie nu îl liniștește pe Hemingway, acesta continuând să colinde lumea întreagă pentru a-și satisface pasiunile (era înnebunit după cursele cu tauri de la Pamplona, vânătoarea în Africa sau pescuitul în diverse zone ale Americii) . În 1937 devine corespondent pentru Războiul Civil din Spania și astfel o întâlnește pe Martha Gellhorn, care va deveni soția cu numărul trei. Povestea lor de dragoste, căsnicia și declinul, subiectele romanului Hemingway și cu mine sunt povestite din perspectiva Marthei. Pentru celebra corespondentă de război și scriitoare, viața cu Ernest a fost atât o binecuvântare, cât și un blestem. Dovedind un caracter puternic încă din copilărie, Martha poate fi ușor încadrată în categoria femeilor puternice, capabile să inspire generații la rând, vulnerabilitatea ei fiind evidentă doar în preajma omului iubit. Dragostea lui Ernest este o salvare și o mult-așteptată smulgere din rutina zilelor leneșe, însă povestea lor este sortită pierii încă de la început, datorită caracterelor puternice și ambițiilor destul de asemănătoare în ceea ce privește cariera. 

"Pentru mine, războiul din Spania o să strălucească mereu în lumina schimbării greu câștigate. A fost ca o îndrăgostire. Sau ca atunci când privești sus, pe cer, și vezi o săgeată arzând, ce strigă să fie urmată. A fost simplu și complicat totodată. Și eram pregătită să spun da, chiar dacă aveau să fie puse în mișcare mult mai multe lucruri decât eram eu capabilă să prevăd sau să-mi imaginez. Iar dacă aveam să-mi pierd în curând inima pentru totdeauna, pentru a nu mi-o mai regăsi niciodată și să pierd absolut totul - eram pregătită și pentru așa ceva." 

Martha era definiția vie a femeii puternice, independente, obișnuite să-și urmeze pasiunile și să lupte pentru ceea ce-și dorește. Varianta feminină a lui Ernest. Iubirea dintre ei este intensă, asemenea unui foc care izbucnește brusc, dar arde extrem de repede, pârjolind totul în jur, lăsând în urmă doar pustietate și declin. Erau mult prea asemănători pentru ca lucrurile să funcționeze bine la nesfârșit, iar Ernest mult prea îndrăgostit de aventură pentru a se liniști din punct de vedere emoțional. "L-am sărutat iarăși, vrând să nu se termine, și totodată dorindu-mi zadarnic ca această clipă și tot ce era între noi să se fi terminat deja. Idila începută și sfârșită, răul făcut și reparațiile în curs de desfășurare, inima mea frântă pe cale de vindecare. Fiindcă el avea să-mi frângă inima. Asta știam deja."  Martha știe de la bun început direcția în care se îndreaptă și totuși își permite să trăiască totul ca pe un miracol, pregătită și conștientă că va trăi consecințele faptelor sale. Mai devreme sau mai târziu. Dar tentația e prea mare, iar o inimă sătulă de așteptările îndelungate e pregătită să iubească până la capăt, chiar și cu prețul de a pierde totul. 

Povestea Marthei Gellhorn are în centru căsnicia cu Ernest Hemingway, dar această parte a vieții sale nu o definește ca persoană. Ceea ce scoate în evidență această idilă sortită de la bun început eșecului e dorința unei ființe umane de a-și urma inima, în ciuda tuturor opreliștilor. Să îți trăiești viața așa cum simți, femeie fiind, e o provocare continuă. Toți oamenii din jurul tău îți spun că nu poți să faci aceleași lucruri pe care le face un bărbat, nu poți să te arunci în vâltoarea vieții fără nicio protecție, sperând că o să scapi sau bazându-te pe alții să vină să te salveze. Însă Martha e neînfricată, pregătită să-și asume consecințele, deși nu-și imaginează că efectul vorbelor rostite o va lovi drept în inimă mulți ani mai târziu. Ca personaj, dar și ca persoană, reprezintă o inspirație, un caracter de fier menit să reziste într-o lume măcinată de războaie, dar și o inimă sensibilă, căreia nu îi este frică să iubească. 

Cartea o găsiți aici.