Pat Barker - Tăcerea femeilor

În lumea literară a devenit o modă ca scriitorii să reinterpreteze povești sau mituri celebre, trecându-le prin propriul filtru sau prin cel al modernității. Un exemplu destul de bun este colecția Hogarth Shakespeare, care și-a propus să dea o tentă modernistă capodoperelor shakespeariene , volumele fiind scrise de unii dintre cei mai bine cotați autori ai prezentului (Margaret Atwood, Tracy Chevalier, Jeanette Winterson etc.) Tăcerea femeilor este o repovestire feministă a Iliadei lui Homer și se concentrează pe destinul reginei Briseis. Răpită de troieni și condamnată să fie sclava lui Ahile, Briseis devine un pion important în Războiul Troian. Dar istoria o va ignora în favoarea reginei Elena, reducând-o la un detaliu neînsemnat și diminuând-i rolul din povestea în care actorii principali sunt bărbații cruzi și dornici de răzbunare. 

Romanul a fost nominalizat la Costa Novel Award 2018 și a fost finalist la Women's Prize for Fiction. Nota feministă în care autoarea spune povestea acestei femei extraordinare, dar și elementele moderniste aduse acesteia sunt de o frumusețe aparte, romanul aflându-se undeva la limita dintre basm și ficțiune. Dorind cumva să facă dreptate eroinelor necunoscute (căci majoritatea legendelor pe care le-am citit au ca personaje principale bărbații, înfățișați drept adevărați eroi și plini de virtuți nemaiîntâlnite), autoarea scrie o odă destinată puterii feminine, o forță capabilă să pârjolească toate obstacolele din jur. În povești, legende sau romane, femeile au fost înfățișate drept ființe plăpânde, sensibile, care nu fac altceva decât să-și plângă de milă și să viseze la prințul frumos pe cal alb, pe când realitatea a fost întotdeauna alta - femeile s-au confruntat mereu cu probleme mult mai mari și mai importante decât ale bărbaților, reușind să le rezolve cu delicatețe și ținându-le departe de ochii lumii. Dacă în alte epoci talentele lor erau diminuate la câteva îndeletniciri utile în căutarea soțului potrivit, epoca modernă are alte așteptări de la sexul feminin, iar presiunea a crescut odată cu dezvoltarea societății și redefinirea rolurilor. Ce nu s-a schimbat nici acum e folosirea prejudecăților la adresa sexului feminin,

Tăcerea femeilor e o poveste dură, din care nu lipsesc aventura, trădarea, iubirea și minciunile, care celebrează puterea și determinarea femeilor de a reuși într-o lume creată exclusiv pentru bărbați. Având în vedere că nu am citit Iliada, nu aș putea să fac o comparație între ele, dar vă recomand cartea de față, chiar dacă va fi numai un exercițiu de imaginație a vremurilor în care am fi putut trăi, dar despre care din fericire mai citim doar în cărți. 

Cartea o găsiți aici.