Prin cuvinte, imagini sau benzi desenate, orașul Tokyo se dezvăluie bucată cu bucată prin fiecare povestire a lui Nick Bradley. Clădirile spectaculoase, tehnologiile avansate, frumusețea naturii contrastează cu mizeria, suferința sau dramele personale ; graba oamenilor care merg la muncă se află în antiteză cu moleșeala care îi cuprinde pe șoferii de taxi sau pe detectivi în mijlocul zilei. Personajele sunt extrem de variate, oferind imagini diferite ale orașului, crâmpeie necunoscute ochilor străini sau turiștilor, iar firul invizibil care îi leagă pe toți este o pisică tricoloră, care îi observă de la distanță într-un singur moment al vieții lor și apoi merge mai departe în căutarea următoarei povești. Acțiunea se petrece în 2020, iar Tokyo se pregătește pentru Olimpiadă (eveniment amânat în viața reală din cauza pandemiei). Apar nenumărați oameni care trebuie să contribuie la imaginea impecabilă a orașului, încercând să poleiască zonele limitrofe, dar și să îndepărteze cerșetorii care își fac veacul în centrul orașului. Aparențele trebuie să fie perfecte în fața oaspeților de seamă care sunt așteptați cu ocazia acestui eveniment. În spatele aparențelor noi construite, oamenii își continuă viețile și fiecare povestire scoate la iveală binecuvântările și blestemele vieții. Personajele par cumva rupte dintr-un alt film, unul în care viața se desfășoară ca și înainte, departe de agitația celor care se pregătesc pentru Jocurile Olimpice. Autorul scoate la iveală teme incomode, teme sensibile din viețile oamenilor de rând, în special nevoia constantă de a atinge perfecțiunea, de a părea altceva decât ceea ce sunt din teama de a fi judecați. O imagine care se aplică și orașului surescitat de evenimentele viitoare. O imagine care poate fi penetrată ușor de dramele de zi cu zi, de mirosurile și gusturile autentice, de îngrijorările specifice fiecărui om, de sărăcia care există chiar și într-unul dintre cele mai avansate orașe de pe planetă. Contrastele se află la tot pasul, trebuie doar să-ți deschizi ochii pentru a le observa cu atenție, dar oamenii continuă să se ascundă în spatele măștilor fizice și a celor moștenite de generații întregi. Orașul este însăși imaginea vieții, cu bune și cu rele, armonie și disperare, agonie și extaz. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|