Meg Wolitzer - Puterea femeilor

În momentul în care Greer Kadetsky o cunoaște pe Faith Frank, cea din urmă avea deja o reputație bine clădită, bazată pe ani întregi de discursuri menite să inspire femeile din întreaga lume, polemici pe baza avortului, a emancipării, discriminării și violenței împotriva sexului feminin. Greer e abia în primul an de facultate, dar simte că și-a găsit deja mentorul și nu-și dorește nimic mai mult decât să fie în preajma lui Faith pentru totdeauna. Însă timiditatea și inabilitatea de a-și rosti dorințele cu voce tare o împiedică timp de mulți ani pe aceasta să facă vreun pas în direcția dorită. După scurta întâlnire dintre cele două femei, viața merge mai departe, Greer concentrându-se pe planurile făcute împreună cu Cory, iubitul ei și pe viața pe care o vor avea împreună după absolvire. Fiind studenți la facultăți diferite, amândoi așteaptă cu nerăbdare să-și înceapă viața împreună, să-și amenajeze propria locuință și să fie fericiți așa cum și-au imaginat încă de la începuturile relației. 

Dar planurile lor se vor schimba constant pe parcursul anilor, căci o serie de evenimente neprevăzute îi împiedică să se mute în sfârșit împreună. Cory pleacă la muncă tocmai în Filipine, iar Greer își găsește în sfârșit curajul de a-i scrie lui Faith Frank și astfel ajunge să lucreze cu și pentru ea. Cu gândul la momentul reîntoarcerii lui Cory, Greer se implică tot mai mult în munca sa pentru fundația lui Faith. Aceasta face același lucru cu care și-a obișnuit publicul și anume să ajute femeile să-și recapete vocea, să-și recapete viața și să fie independente. O tragedie neașteptată îl aduce pe Cory înapoi acasă, însă relația lor și interesele comune par pierdute pentru totdeauna... 

Romanul este scris din mai multe perspective, fiecare personaj trecând evenimentele prin propriul filtru și încercând să-și susțină punctul de vedere. Relația dintre Greer și Faith are cu totul altă semnficație în ochii lui Cory, în timp ce motivația lui Faith de a o ajuta pe Greer are rădăcini în propria copilărie și adolescență. Chiar dacă misiunea ei principală era de a le ajuta și sprijini pe femei, gestul făcut pentru Greer în acea seară din timpul primului an de facultate (Faith îi dă o carte de vizită doar ei, nu și prietenei sale Zee, care se afla și ea în aceeași încăpere) nu este unul obișnuit, însă Faith se regăsește cumva în această fată mult prea timidă, incapabilă să lupte pentru propriile vise și prea timorată ca să le rostească cu voce tare. Îi simte potențialul încă de la început, deși nu bănuiește cât de mult timp se va gândi Greer la ea și cât de tare își dorește să-i semene. 

Evident că subiectul principal este legat de tot ceea ce înseamnă feminitate și feminism, însă mi s-a părut o carte prea lungă, forțată oarecum pe alocuri. Autoarea are obiceiul de a sări peste câțiva ani din viața personajelor, după care se revine încetul cu încetul în trecut și este explicat tot procesul, firul evenimentelor - lucru care la un moment dat m-a enervat teribil. Relația dintre cele două femei este descrisă uneori mult prea dramatic, ceea ce mi-a creat anumite așteptări legate de posibile conflicte dintre ele, diferențe de opinii, însă totul se desfășoară destul de lin. Per total, este o carte bună, dar ideile și mesajele pe care autoarea a vrut să le transmită mai departe puteau fi la fel de bine concentrate în maxim 300 de pagini, lăsând la o parte discuțiile și istoriile inutile. Meg Wolitzer rămâne una dintre scriitoarele pe care le voi citi cu plăcere oricând, pentru că îmi place stilul ei, modul în care pune lucrurile cap la cap, în care construiește un roman și fărâma de suspans care e mereu acolo și te îndeamnă să citești mai departe. 

Cartea o găsiți aici.