Mary Kubica - Necunoscuta

Generozitatea e o calitate pe cale de dispariție. Există puțini oameni pe lumea asta dispuși să îi ajute pe cei din jurul lor, să investească timp și resurse materiale pentru semenii lor mai puțin norocoși. Pentru aceștia, altruismul e un stil de viață și nu știu să trăiască altfel, indiferent de consecințele faptelor lor sau de ceea ce primesc înapoi de la cei pe care îi ajută. E dificil să ajuți cu adevărat un om fără a-l pune într-o situație penibilă, fără a-i invada spațiul personal sau a încălca niște limite. În unele cazuri, oamenii pur și simplu nu vor să fie ajutați sau ajutorul pe care îl primesc le face mai mult rău decât bine. Pe marginea altruismului se poate discuta la infinit, iar în romanul de față avem un exemplu cât se poate de clar despre limitele și consecințele acestuia. 

Heidi Wood e genul de persoană care ar ajuta pe toată lumea. A fost mereu implicată în problemele celorlalți și rezolvarea lor, conduce o organizație non-profit și salvează animalele abandonate de pe străzi. Cu toate acestea, soțul și fiica ei sunt șocați când Heidi o aduce în propria casă pe Willow, o adolescentă întâlnită pe stradă și bebelușul acesteia, în vârstă de patru luni. Chiar dacă Willow susține că e majoră, situația e una riscantă din toate punctele de vedere. Heidi nu cunoaște niciun detaliu din viața acesteia, iar pe măsură ce încearcă să afle mai multe, adevărul iese la iveală, iar viețile lor se zdruncină din temelii. Scrisă din trei perspective diferite (Willow, Heidi și Chris, soțul lui Heidi), Necunoscuta este un roman plin de aparențe, fiecare personaj purtând o mască și dovedind, pe măsură ce acțiunea se precipită, că ceea ce se află dincolo de mască e mult mai înfiorător decât ne-am putea imagina. Personalități diferite și extrem de abile, personajele își dezvăluie, rând pe rând, toate straturile din care sunt alcătuite, relațiile dintre ele suferind nenumărate transformări. Nimic nu e ceea ce pare și nu poți avea încredere în nimeni. 

Mary Kubica creează o pânză fină din secretele, frustrările și visele personajelor, în care cititorul este prins cu dibăcie. Nu există acțiune constantă, fiind un thriller psihologic foarte bine construit, în care lucrurile se povestesc pe îndelete, urmând ca la final toate să capete sens, iar piesele de puzzle să se așeze la locul lor. Fiecare personaj are parte de propriile minute de celebritate, în care se dezvăluie așa cum este, dezbrăcat de secrete și aparențele afișate în fața lumii. Din tabloul de la începutul romanului - o femeie generoasă, o adolescentă speriată și un soț bănuitor - nu rămâne decât praful, personalitățile lor ieșind la iveală și aducând o rază de lumină asupra întregii acțiuni. 

Cartea asta mi-a amintit foarte mult de Satul Mădălinei, ​un proiect marca DOR (Decât o Revistă), documentat de Ana Maria Ciobanu, în care se prezintă povestea unei tinere care cerșea la metrou pentru a-și putea crește copiii. Provenită dintr-o sărăcie și o limitare acute, Mădălina este ajutată de mai mulți donatori, dar viața ei nu se schimbă radical, așa cum v-ați putea imagina. Proiectul, care o urmărește pe parcursul unui an și ceva, are o concluzie tristă : altruismul are consecințe neplăcute. A ajuta pe cineva înseamnă de cele mai multe ori o intrare forțată în viața lui, o expunere subită a tuturor lucrurilor pe care nu le face corect sau a metodelor prin care poate să își schimbe existența. Însă acești oameni sunt adesea limitați din toate punctele de vedere, fără acces la educație sau schimbare. Nu pentru că nu și-ar dori un trai mai bun, ci pentru că le este greu să iasă cu totul din mediul în care au crescut și trăit. Sărăcia nu înseamnă doar lipsa banilor, sărăcia e mai ales o dezolare așezată peste suflet, o apăsare adâncă și o conștientizare că mai mult decât ceea ce ești nu vei fi niciodată. Sărăcia înseamnă lipsa speranței și e nevoie de un caracter de fier pentru ca un om provenit dintr-un mediu defavorizat să iasă de acolo, dar mai ales să scape de influența acestuia. 

Cartea o găsiți aici.