O femeie însărcinată în 37 de săptămâni se urcă la bordul unui avion privat. În avion se mai află pilotul și fiul său de 9 ani. Dintr-o mare neatenție combinată cu condiții meteo nefavorabile, avionul se prăbușește, lovind în căderea lui un siloz. Singura supraviețuitoare a acestui accident e fetița nou-născută în condiții absolut înspăimântătoare. Din fericire (sau poate că e prea devreme să ne pronunțăm) nu rămâne singură pe lume. Tatăl ei este un om extrem de bogat, care va face tot posibilul să-i ofere o viață bună. La început, în stare de șoc și răpus de durere, bărbatul habar nu are ce să facă cu un nou-născut atât de fragil. Ar da orice ca în locul fetiței să se afle soția lui mult iubită. Însă timpul reușește să-i vindece rănile într-o mai mică sau mai mare măsură, iar bărbatul începe să-și observe fiica cu atenție, să petreacă timp împreună cu ea, să o cunoască. Încetul cu încetul începe să se îndepărteze tot mai mult de lume, lăsându-și afacerile în grija angajaților și mutându-se într-o casă izolată din mijlocul Angliei pentru ca viața lor să nu fie perturbată de nimic. Pe măsură ce copilul lui crește, gândurile sale ajung în direcții nepotrivite, iar relația lor se transformă într-una sexuală. Fetița, evident, nu are habar că ceea ce face tatăl ei se numește abuz, în timp ce bărbatul se gândește că lucrurile pe care le face nu au cum să fie greșite, pentru că ființa aceea s-a născut cu ajutorul lui, nu există limite de nepătruns în relația lor. Unii dintre angajați își dau seama că ceva nu este în regulă și rând pe rând dispar, fiind înlocuiți de alții. Atunci când încep să apară suspiciunile, tatăl fetei se asigură că persoana respectivă nu va mai fi prin preajmă. Dar lucrurile se complică odată cu apariția unui tănăr fermecător, de care fata este absolut fascinată. Acesta are bănuielile sale la început și după ce înțelege ce se întâmplă între cei doi, decide să o salveze pe fată din ghearele tatălui posesiv. Marsuinul se bazează pe legenda lui Apollonius, iar autorul o reinterpretează cu ajutorul unei scriituri întunecate, pline de umbre care așteaptă să atace. Limbajul este unul deosebit de exagerat, cu diverse trimiteri la personalități, evenimente din alte secole sau poezii aproape uitate, iar subiectul ales unul care te îngrețoșează și îți stârnește curiozitatea în același timp. E primul roman de Haddon pe care îl citesc și pot să spun doar că nu este la îndemâna oricui. M-am chinuit destul de mult cu lectura, am trecut prin multe stări contradictorii și am abandonat-o la anumite intervale cu gândul să o închid pentru totdeauna. Marsuinul e o carte care te bântuie, am ajuns să mă întreb dacă e rodul unei minți bolnave sau a uneia geniale și nu am ajuns la nicio concluzie. E cu siguranță o poveste inedită, care nu seamănă cu aproape nimic din ceea ce am citit și cred că fiecare cititor o va trece prin propriul filtru, o va urî sau o va iubi în funcție de stările pe care le va avea pe parcursul lecturii.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|