Mario Vargas Llosa - Casa Verde

Supranumit vocea literaturii sud-americane, Llosa e un autor premiat, lăudat și apreciat, de care eu personal m-am ferit mult timp. Scrierile sale sunt învăluite într-o aură aparte și îți dau impresia că trebuie să fii pregătit pentru asemenea lecturi, nu le poți începe oricum și oriunde. Din multe puncte de vedere, așa e. Casa Verde nu e genul de lectură ușoară, cu mult dialog și întâmplări amuzante, pe care să o cari după tine peste tot și să mai citești două-trei pagini în drumul de la serviciu spre casă. E un roman-provocare, cu fraze care țin uneori pagini întregi, pe alocuri lipsesc și semnele de punctuație care să te atenționeze când se trece de la un plan temporal la altul și are o mulțime de personaje, care sunt prezentate atât cu numele, cât și cu poreclele lor. 

Apărut în 1965, Casa Verde spune povestea unui bordel cu același nume, construit în zona peruviană Piura. Inițiatorul acestui proiect este don Anselmo, recent sosit în suburbia Mangacheria. Acesta se folosește de dorințele ascunse și slăbiciunile localnicilor pentru a crea o afacere care va deveni extrem de populară. Totul se va schimba odată cu apariția bordelului, viața însăși învârtindu-se în jurul acestui loc (aparent) interzis, dătător de plăceri. Destinele își vor urma cursul care le-a fost menit de la bun început, iar oamenii se vor lăsa conduși (ca întotdeauna) de cele mai elementare și la îndemână nevoi, uitând pentru o clipă că viața mai înseamnă și altceva înafară de plăcerea momentului. 

Casa Verde nu e o carte comodă, îți solicită toată atenția și concentrarea, te trece prin toate stările posibile și te pune față în față cu propriile dorințe ascunse. Llosa explorează nevoia primordială a omului de a simți plăcere, care învinge orice conștiință sau regret a ceea ce ar putea pierde. Mult superioară celorlalte nevoi umane, aceasta are la bază o dorință mult mai profundă, ascunsă adânc în subconștient - nevoia de a fi iubit, de a fi vazut. Această nevoie de validare a propriei persoane îl va face pe om să riște tot ceea ce are pentru un moment de plăcere, să se dezică de toate principiile după care s-a ghidat, toate prejudecățile și toate normele societății în care trăiește. Mult prea mânat de dorință, este capabil să uite chiar și de judecata celor din jur, de rușinea de a fi arătat cu degetul sau de stigmatul pe care l-ar putea purta o viață întreagă. 

Cartea o găsiți aici.